Mi-am chemat
acasă…
amintirile,
şi din ele
am început
să decupez
frânturi de
clipe furate.
Din gesturi
mi-am şlefuit
atele pentru
propriile mele
gânduri,
iar din chemări
am înnodat
o scară de cuvinte
pe care am
coborât discret,
la braţ cu un dor,
cu dorul tău,
şi m-am oprit
doar în suflet,
în sufletul meu!
Mi-am aruncat
privirile în jur…
pe pereţi
de suflet şi
cuvintele tale
mă acopereau
cu totul.
Am ridicat
un colţişor
de şoaptă
dezvelind
pe pereţi
bucăţi de suflet,
bucăţi
din sufletul tău!
