Nu le mai număr. Secundele. Nu le mai număr. Au rămas acolo, presărate în timp pe aleile mele. S-au oprit în mijlocul respirației neînțelegând unde le sunt pașii și de ce au dispărut. Le-am părăsit între două gânduri și s-au trezit singure, și captive, pe marginea urmelor uscate. Speriate, secundele s-au îngrămădit unele în altele prin șanțuri apuse, nefericite umbre amorfe căzute din tandem. Nu mai simt tâmplele zvâcnind. Nu mai aud murmurul șuvițelor fremătând în broboane de dor. Nu mai știu să se înșire sincron și să îngâne în cor cu bătăile inimii. Nu mai știu de ce sunt. Nu mai știu ce au fost.
Nu îi mai duc. Pașii. Nu îi mai duc. Mi-au rămas aleile pustii și triste, mustind de așteptări zadarnice. I-am surghiunit într-un colț de tablou, la margine de câmp inundat cu maci. Se împleticesc acolo, pată de culoare rămasă dintr-o altă existență. Își privesc poveștile scrise în urme încă neșterse, și scormonesc amnezici după înțelesuri pierdute. Au uitat. Au uitat bucuria fuleului. Și-au uitat simfonia secundelor ce li se scurgea pansament printre degete. Și zac cu gleznele împiedicate printre amintiri pe jumătate smulse.
Privesc în jurul meu… Totul îmi pare atât de străin. În atriul stâng îmi murmură un dor. În atriul drept îmi șchioapătă un gând.
Secundele, acele mici comori ale timpului, nu trebuie sa fie numarate, ci savurate. Ele se imprastie pe aleile noastre ca o ploaie fina, aducand cu ele amintiri si trairi trecute. Dar ne oprim in mijlocul respiratiei si ne uitam in urma, fara sa intelegem de ce si cum au disparut. Le abandonam intr-o cautare nesfarsita a trecutului, lasandu-le prizoniere pe marginea urmelor noastre uscate. Acum nu mai facem pasii cu ele, ci le indepartam, lasandu-le sa se impiedice de amintirile noastre. Privind in jur, totul pare strain si neputincios, in timp ce dorul si gandurile noastre se indreapta in atriile noastre stang si drept. Ceva lipseste si simtim ca am uitat ceva important.
14 Comments
Foarte frumos! ♥️
Mulțumesc, Alina!
Un lirism atît de binefăcător în aceste zile…! Crăciun luminat și sărbători fericite, Adrian!
Bine ai venit, Issabela! Sărbători fericite!
Cât de frumos!
Crăciun fericit!
Crăciun fericit, Potecuță!
Craciun fericit, Adrian!
Si poate ca miracolele perioadei vor rezolva ceea ce trebuie!
La Multi Ani!
Mulțumesc pentru gândurile bune! Crăciun Fericit, Suzana!
Sărbători cu bine, cu multă sănătate, Adrian!
Sărbători liniștite, Oana!
La mulți ani, Adrian ! 🙂
La mulți ani, Aliosa! Un 2024 plin de bucurii.
Un 2024 plin de bucurii și pentru tine ! 🙂
Secundele, acele mici comori ale timpului, nu trebuie sa fie numarate, ci savurate. Ele se imprastie pe aleile noastre ca o ploaie fina, aducand cu ele amintiri si trairi trecute. Dar ne oprim in mijlocul respiratiei si ne uitam in urma, fara sa intelegem de ce si cum au disparut. Le abandonam intr-o cautare nesfarsita a trecutului, lasandu-le prizoniere pe marginea urmelor noastre uscate. Acum nu mai facem pasii cu ele, ci le indepartam, lasandu-le sa se impiedice de amintirile noastre. Privind in jur, totul pare strain si neputincios, in timp ce dorul si gandurile noastre se indreapta in atriile noastre stang si drept. Ceva lipseste si simtim ca am uitat ceva important.