Poezia “Copacul”
Copacul
Am prins
rădăcini…
de atâtea priviri
aruncate
spre sufletul tău,
şi mă legăn
tomnatic
sub adierea
gândurilor tale.
Îmi lepăd
bucăţi de
spaime uscate
şi din trunchi
îmi altoiesc braţe,
multe braţe,
ce se întind
spre cuprinderea…
de tine.
Din fiecare deget
îmi creşte o inimă,
inimă verde,
uneori galbenă
de aşteptare,
şi-mi tremură
chemări
la margine
de dor.
Sub geamul tău…
am prins rădăcini!
Articole asemănătoare:
-
Caietul cu poezii 43 – Jumătăţi de vieţi
-
Caietul cu poezii 42 – Tranşee de aşteptări
-
Caietul cu poezii 41 – Orbind
-
Caietul cu poezii 40 – Unde eşti?
-
Caietul cu poezii 39 – Spirala sentimentelor
2 Comments
Frumos, Adrian!
Dar să prinzi rădăcini chiar sub geam? Adică afară? 🙂
Mulţumesc, Radu! Dacă nu m-a pus într-un ghiveci în casă… 🙂