Poezia “Unde eşti?”

Unde eşti?


 

Paşii ne duc
discret
spre nori,
amândoi
urcăm, în şoapte,
printre culori,
fiecare de la
celălalt capăt
al curcubeului.
Sub tălpile mele
roşul se descompune
în petale
de trandafiri
şi alunecând pe
raze de rouă,
îmi duc privirile
spre un violet
ce vibrează chemând.

.

 

Îţi simt
vibraţia dar
nu te văd
şi te caut,
te tot caut.
Trec prin
toate culorile
curcubeului,
străbat toate
câmpurile
de flori.
Te simt dar
tot nu te văd.
Unde eşti?
Pe unde vin
paşii tăi?

 

Pentru o clipă
mă opresc şi
surprind curcubeul
învârtindu-se
cerc de sentimente
pe sub paşii mei.
În verdele crud
al căutărilor
îmi văd reflexia
gândurilor
proiectând
drum din petale
de dor, dincolo
de curcubeu,
la margine
de alb.

 

Zâmbesc,
întindem amândoi
mâinile peste alb
şi ne atingem!

 

 

 

Ziduri

 

 

Foto

Articole asemănătoare:

 

 


8 Comments

  1. frumos simtit si la fel si redat, Adi! e jocul cautarii iubirii despre care se spune ca acea etapa formatoare spre implinire ca status, in care nu-si are rostul deloc ratiunea, ci deschiderea cugetului inimii! frumos, tare! 🙂

    • Îţi mulţumesc, Crisa! Un joc şi o întâlnire în… nori!

  2. Trăiri emoționante din căutări ce aduc sentimente provocatoare. Înclin să cred că nu atât întâlnirea este prilej de înalt moment, cât însăși curiozitatea regăsirii și a drumului ce o precede.

    Citindu-ți versurile, am descoperit de data aceasta o generozitate de final. Ultimul cuvânt al poeziei reprezintă totul! Atingere! Contact! Existență! Mă bucur mult că ai ales acest destin al mâinilor. Vor înțelege astfel drumul devenirii.

    • Desi, dragă… îţi mulţumesc pentru cuvintele frumoase! Mâinile sunt cele care desăvârşesc “dansul gesturilor lente”!

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Translate »