15 Septembrie 2014. E dimineaţă, ora 8.05. Ieşim din casă toată familia: mami, tati, Kărluţa şi Măriuca. Fetele şi-au pus rucsacele în spate, eu m-am încărcat cu buchetele de flori, ne urcăm în maşină şi veseli… plecăm spre Hamburg. “Când ajungem voi vă daţi jos din maşină şi eu caut un loc de parcare” le spun eu. “O să fie nebunie! Nici nu ştiu pe unde voi găsi un loc de parcare.” am continuat. “Ia-o pe străduţe, prin spate, posibil să găseşti un loc acolo. Eu pe acolo mă duc întotdeauna.” îmi spune soţia. Nu ştiam că are veleităţi de taximetrist. Mă iau după ea şi chiar găsim un loc de parcare. Ne dăm jos din maşină. Lume multă! Ne ducem emoţionaţi către intrare. “Uau! Arată extraordinar!” Suntem la poarta Hamburgului.


Avon

Complexul arată extraordinar. Am senzaţia că sunt în faţa unui centru universitar. Mă întreb dacă nu cumva primăria a schimbat destinaţia clădirilor şi mă aflu în faţa unui resort, pe undeva pe la malul mării. Totul este renovat, modern. Culori atrăgătoare, porţi mari cu multe zone de acces. Înăuntru e o aglomeraţie foarte mare. Te mişti cu greu prin toată această mulţime venită la Hamburg, la deschiderea noului an şcolar.

Proiectul a fost anunţat cu un an şi jumătate în urmă, o colaborare fructuoasă între primăria sectorului 3 şi administraţia locală publică din Hamburg. Prin acest proiect Şcoala Gimnazială nr 195, cea mai bună şcoală din sectorul 3 şi una din şcolile emblematice din Bucureşti, s-a transformat în şcoală româno-germană. Mai mult decât atât, consiliul de administraţie al primăriei a hotărât schimbarea denumirii şcolii. Începând cu acest an, şcoala va purta numele de “Şcoala Hamburg”.

Emoţii foarte mari pentru noi. Emoţii duble. Kărluţa începe clasa a VIII-a, un an greu la finalul căruia avem de dat admiterea la liceu. Parcă ieri Kărluţa era un boboc ce păşea cu un pas tremurat pe poarta acestei şcolii. Ce repede au trecut anii! Au fost şapte ani incredibili de frumoşi. O perioadă în care am descoperit şi am gustat, cu fiecare treaptă, cu fiecare an şcolar, dulceaţa mândriei de părinte, de părinte a unui copil special. Ce poate fi mai frumos decât să fii mândru de copilul tău, de tot ce realizează el, de toate rezultatele lui!!! Karla ne este un izvor nesecat de astfel de momente! Mult succes în noul an, draga mea! Să continui tot aşa şi să reuşeşti în tot ce ţi-ai propus!

MariaTrecem prin emoţii duble la această deschidere de an pentru că Măriuca mea a devenit şcolăriţă. A început clasa zero, ea, Măriuca, un ghemotoc încă de fetiţă, o bucată de om care se visează Elsa din “Frozen”, care acum nu cu mult timp mişca într-un mod dulce şi caraghios din mânuţă şi mă îngheţa în fotoliu, arătându-mi ce puteri nemăsurate are ea. Nu îmi vine să cred! Puiul ăsta mic şi răsfăţat ce nici nu a împlinit şase ani, puiul ăsta mic a început şcoala. Îmi amintesc momentele când îşi aşeza propriul ei birou, penarul cu creioane şi culori, foi de scris, imitând-o pe Kărluţa, şi apoi începea să deseneze, să scrie câte ceva. Aşa a învăţat să scrie câteva cuvinte printre care şi numele noastre, să facă mici socoteli. O încercare de a-şi imita sora şi de a demonstra că ea nu este cu nimic mai prejos. Aşeza literele pe tabla magnetică într-o ordine doar de ea ştiută apoi venea amuzată şi cu un zâmbet cât casa mâ întreba: “Tati, ce am scris aici?” Iar eu intram în jocul ei dulce şi cu o voce cât mai caraghioasă îi citeam: “KGHTESWQLMN!” Exploda efectiv într-un râs cristalin de la care nu puteai să nu te molipseşti. Da, Măriuca mea a devenit şcolăriţă, a păşit ca un bobocel timid porţile şcolii, a Şcolii Hamburg.

Ne oprim câteva zeci de secunde la porţile şcolii. Admirăm, facem poze, zâmbim momentului. Suntem emoţionaţi dar avem sufletul plin de nerăbdare şi de bucurie. Scot camera video şi încep să filmez. Karla îşi caută clasa, soţia şi cu Măriuca se pornesc în căutarea zonei alocate bobocilor. Dau o tură prin curtea şcolii, surprind agitaţia şi emoţia din jur. Mă întorc spre zona porţilor şi acolo o găsesc pe Kărluţa în compania câtorva colege de clasă. Mă învârt în jurul lor filmându-le şi îmi atrag priviri mustrătoare din partea Kărluţei. Nu îi place deloc să fie filmată sau pozată în astfel de momente, se simte invadată. La fel îmi face şi cu ceea ce scrie ea. Scrie doar pentru sufletul ei, cu greu reuşesc să îi smulg câte un text şi să îl public pe blog.

Descopăr zona clasei zero G, clasa în care a fost repartizată Măriuca. E o nebunie în zonă. Nu le văd deloc, sunt undeva în faţă cu învăţătoarea lor. Învăţătoarea este nouă în şcoală. Gândurile mi se întorc în timp, cu şapte ani în urmă. Kărluţa nimerise la F, ultima clasa I, cu o învăţătoare nouă în şcoală, Doamna Alina Dinţică. “O fi bine, o fi rău!” ne întrebam noi atunci. Eram mulţumiţi că alesesem Şcoala 195, de restul nu ne-am mai agitat. Şi am avut un noroc teribil. Am descoperit o învăţătoare foarte dedicată, profesionistă, exigentă, foarte exigentă, un adevărat şlefuitor de copii. Îi vom fi recunoscători tot timpul pentru cei patru ani în care a “muncit” cu Kărluţa. Atenţie! În 2015 termină un ciclu şi preia clasa zero. Îmi întorc gândurile în prezent. De data aceasta, la Măriuca, am încercat ceva dar nu ne-a ieşit. Am fost repartizaţi la clasa Doamnei Învăţătoare Gabriela Pop. Un cadru didactic nou în şcoală, cu referinţe şi cu recomandări foarte bune. Şi de această dată ajungem la o învăţătoare nouă în şcoală. Deja vu! Ne-am cunoscut duminică la curăţenie, la şcoală, iar prima impresie este mai mult decât pozitivă. Suntem convinşi că va face treabă bună şi că boboceii vor creşte frumos sub îndrumarea ei.

Începe festivitatea de deschidere. Primarul Negoiţă ne spune câteva cuvinte, mă bucur că este totuşi scurt şi nu se întinde. Urmează şi ceilalţi. Chestiuni clasice, politicianiste, bla, bla-uri de care suntem obosiţi. Reţin doar cifra de şcolarizare pentru acest an, în jur de 2000 de copii, o cifră foarte mare pentru aceste vremuri, cifre demne de perioada noastră, a decreţeilor. Evident că festivitatea începe cu zeci de minute întârziere. Eu aş invita la un astfel de eveniment să vorbească un absolvent de marcă al acestei şcoli, doar atât. Doar un astfel de om poate fi ascultat, un fost elev care a reuşit să devină un profesionist în cariera pe care şi-a ales-o şi care prin munca lui susţinută, corectă, plină de pasiune, a creat valoare şi prestigiu şcolii.

Clasele IV şi V crează un pod de flori pe sub care trec plini de emoţie boboceii noştri. Fug către intrarea în corpul de clădire alocat claselor zero, încercând să suprind trecerea lor. Aştept cu nerăbdare clasa zero G. O recunosc pe Doamna. Copii se înşiră în spatele ei. O caut cu privirea pe Măriuca, nu reuşesc să o văd.  Văd silueta Dirigintei Kărluţei aplecată spre un copil şi îndemnându-l să meargă. Oare cu cine vorbeşte? În sfârşit, o văd şi pe Măriuca, în spatele ei era Doamna Kărluţei încercând să o încurajeze. Măriuca plânge! Of, Doamne! Măriuca mea plânge. Auzisem când eram lângă ceilalţi părinţi că sunt nişte plângăcioşi pe acolo, văzusem nişte băieţei şi speram ca Măriuca să nu se sperie. Niciodată nu i-au plăcut aglomeraţiile, mulţimile. Măriuca merge şi plânge. Au intrat în clădire. După câteva zeci de secunde reuşesc să intru şi eu. Ajung la sală. Copiii aşezaţi în bănci, părinţi pe lângă ei. Măriuca plângând. O iau în braţe şi încerc să o liniştesc. O aşez în ultima băncuţă. Ne cere un şerveţel si îşi tot şterge ochii. Uşor, uşor, se linişteşte. Începe să observe obiectele de pe băncuţă. Balonul e la loc de cinste. Întinde mânuţa să îl mângâie şi după câteva secunde acesta i se sparge în mâini. Urmează a doua repriză de plânset. “Vreau afară!” Sunt secunde când ne copleşesc şi pe noi emoţiile, când spaimele ne dau târcoale. Trecem peste moment, se linişteşte greu, dar se linişteşte. Părinţii ies afară şi rămân doar copiii cu Doamna. Aruncăm pe furiş ochii prin gemuleţul uşii. Nu plânge, e liniştită şi atentă la ce le spune Doamna. Trece ora şi iese din sală de mână cu Doamna. Are zâmbetul ei irezitibil pe faţă. E clar! O place pe Doamna şi s-au împrietenit deja. Facem poze, inclusiv cu Doamna şi la final are un gest tandru. Se duce cu braţele deschise câtre Doamna ei şi o ia în braţe. Ne-am liniştit, ne privim zâmbind şi scoatem un oftat de mulţumire. Suntem cinci feţe zâmbitoare, noi suntem patru plus faţa zâmbitoare pe care a primit-o Măriuca de la Doamna.

16 septembrie 2014. A doua zi de şcoală. E ora 11.50. Se termină orele şi uşa se deschide. Copii întorc capul nerăbdători, vor să vadă cine a venit să îi ia de la şcoală. “Mămăiţă, nici nu te-am recunoscut! Eu mă uitam după tătăiţă, credeam că el vine să mă ia.” Şi Măriucă mea e veselă, plină de energie. Iese în curtea şcolii şi acolo pe platou o zăreşte pe Kărluţa ieşită în pauză. “Karla!” şi fuge repede spre sora ei sărindu-i în braţe. Kărluţa şi Măriuca se îmbrăţişează vesele, acolo pe platou, în curtea şcolii, în şcoala care timp de un an le va fi martora multor momente speciale!

Mult succes în noul ciclu, Doamnă! Mult succes în noul an şcolar, dragele mele!

 

 

Hamburg5

Hamburg4

Hamburg3

Hamburg2

Hamburg1

 


Articole asemănătoare:


18 Comments

  1. Draga fine, e primul meu comentariu pe blogul tau, dar asa cum stii inceputul e mai greu, restul o sa vina mai repedeStiu si ca am ramas restant cu un comentariu legat de nava Amiral si Costinesti 1989, dar o sa ajung si la el.Am pasit cu emotie alaturi de voi in scoala Hamburg si am avut impresia sa sunt si eu cu voi in prima zi de scoala.Ii doresc suuces Mariutei la acest nou inceput de drum in viata, scoala si sa paseasca pe urmele finutei mele si surioarei ei Karluta, cu aceeasi ambitie si putere de munca, la care sa adauge energia de care debordeaza si s-o canalizeze spre ceea ce o pasioneaza pe ea.Noi am pasit abia in grupa mare la gradi si inca mai suntem la stadiul dulce al jucariilor, dar e bine ca avem de la cine sa capatam experienta in ceea ce priveste scoala.Biencuta le ureaza mult succes la scoala Mariei si Karlei un fel de arc peste timp, fiindca in timp ce Maria abia paseste in clasa o, Karla e la sfarsitul unui ciclu, care va fi incununat cu siguranta de intrarea la liceul dorit si automat spre un alt pas al vietii.Cand te uiti la copii, iti dai seama ce repede zboara timpul si chiar daca ramanem in suflet la fel ca in adolescent, puii nostrii ne fac se vedem cat de repede trece vremea si sa fim mandrii de ei.Hamburg uber alles!

    • Dragă naşule, sunt surprins şi încântat de comentariul tău. Mă bucur că ai spart gheaţa şi că ai “îndrăznit” să scrii primul comentariu pe blog. Îţi mulţumesc pentru cuvintele tale frumoase. Întradevăr, Karla este un exemplu fericit de urmat şi Măriuca e cu ochii pe ea tot timpul.
      Cum te ştiu un filogerman, probabil că îţi vei lua gândurile de la şcoala de lângă casă şi peste doi ani te vei alătura nouă la Şcoala Hamburg.
      Îi doresc Biencuţei un an foarte bun şi când se vor întâlni în gaşcă îşi vor povesti experienţele noi!
      Hamburg uber alles!

    • Să fie, Radu! Să fie! Am plâns un pic în prima dimineaţă dar totul a fost bine după. Cu zâmbetul ei totul pare simplu! 🙂
      Îţi mulţumesc, Radu!

  2. Frumos tablou de inceput de scoala, sincer nu credeam ca se afla in Bucuresti, ci in Hamburg…

    Sa fie un an bun si pentru fete si pentru voi!

    • Îţi mulţumim frumos, Raluca! Să fie un an bun pentru toţi scolarii!

  3. Buna ziua, la aceasta scoala se preda limba germana? As dori sa stiu acest lucru, va rog. Multumesc.

    • Buna ziua,

      E al doilea an de scoala germana. Incepand cu 2013-2014, mai putin pentru clasele VII si VIII, s-a introdus Lb. Germana in scoala. In acest an scolar (2014-2015), de la clasa zero pana la clasa a VII-a se face Lb. Germana. Nu am alte informatii in acest moment, dar ca o consecinta fireasca, probabil in cativa ani vor avea si clase bilingve.

      O zi buna,

      Adrian

  4. buna ziua!

    ma intereseaza si pe mine, in particular, mai multe detalii in legatura cu scoala si cu doamna invatatoare mentionata.

    Multumesc.

    • Va trimit un email pe care imi puteti transmite intrebarile dvoastra. Incerc sa va ajut pe cat posibil cu informatii.

  5. Va rog, daca se poate, as dori si eu informatii suplimentare despre scoala si doamna invatatoare Alina Dintica. Am doi copii pe care doresc sa ii inscriu la scoala 195. Imi puteti trimite un mail, va rog? Multumesc frumos!

      • Buna ziua,
        Daca ma puteti ajuta, as dori si eu informatii despre doamna invatatoare Alina Dintica, precum si despre orice alta invatatoare care in toamna lui 2015 va lua clasa 0.
        Multumesc mult!

        • Buna ziua,

          Am mai scris pe aici in comentarii despre Dna Alina Dintica.
          Dna Alina Dintica e o invatatoare foarte dedicata. Este un om corect, direct, nu se ascunde dupa cuvinte. Este o invatatoare exigenta in sensul in care impune respect, tine clasa in mana. Mai mult decat atat, isi educa proprii elevi. Metodele ei de predare sunt eficiente, se face inteleasa de copii. Stie sa comunice cu parintii, transmite corect, eficient, e genul de cadru didactic care intr-o sedinta cu parintii e in stare sa vorbeasca 2h incontinuu fara sa bata campii sau sa se piarda in tot felul de amanunte nesemnificative. Isi pregateste sedintele foarte bine, si isi duce pana la capat temele. Informeaza parintele despre evolutia copilului, despre probleme aparute. Ii incurajeaza pe copii sa mearga la concursuri, lucreaza cu ei in consecinta. Lectura era obligatorie pentru elevi. Li se da foarte mult de citit, si ii testeaza periodic din lectura data.
          Sunt cateva amanunte din experienta nostra cu dansa. Este unul din cele mai bune cadre didactice din scoala. Si este foarte, foarte cautata.

          Adrian

          • Cristina Enache

            Intre timp pare ca s-a schimbat un pic doamna Dintica…E al doilea comentariu pe care il las pe blogul dvs, in speranta ca macar dvs il cititi si ca poate nu il aruncati direct in cos. Cred ca oamenii se mai schimba cu timpul, si nu neaparat in bine mereu. Eu plec cu aripile frante de la dna Dintica, pt mine si copilul meu. Si nu, nu sunt o mama care isi cocoloseste copilul, dar nu m-am asteptat la asemenea reactie de la dansa, dupa ce imagine imi facusem despre dumneaei. Impresia finala a fost ca nu accepta decat copii eminenti sau care stau smirna la ora. Comunicarea despre fiecare elev la noi a lipsit, sedintele erau 75% tipete si reprosuri. In fine…ca om m-a dezamagit rau, ca si cadru didactic aveti toata dreptatea. O seara frumoasa!

          • Cristina

            Am scris, dar mai scriu, ca sa nu para ca era o parere doar la nervi. Asa e, doamna Dintica este o invatatoare dedicata. Dar, la capitolul comunicare, pe mine m-a lasat fara cuvinte. Am avut baiatul la dumneaei in clasa, pana l-am transferat pt ca mi-a zis ca ori pleaca dansa ori pleaca baiatul meu…dupa o intamplare intre copilul meu si alt copil (la nervi copilul meu a muscat de burta alt copil – scriu exact intamplarea, pentru a nu distorsiona interpretarea). Nu am incurajat lucrul facut de copilul meu, eram o mama care se interesa mereu de parcursul copilului si pana la momentul acela nu am avut plangeri despre comportamentul lui… Nu stiu daca in anul 2022 e corect sa pui asa problema…Dar am zis sa ma dau de o parte ca e clar ca nu e o chimie. Deci, da, daca aveti copii supradotati si super cuminti, duceti-va cu inima deschisa la dna Dintica, daca nu, sau daca sunteti mai slabi de inger, evitati cat puteti, doamna Dintica nu menajeaza, nu se poarta cu manusi. O zi frumoasa!

  6. Buna ziua.
    Va rog sa imi trasmiteti informatii/referinte legate de o doamna invatatoare buna de la Scoala 195 care preia in toamna lui 2016 clasa 0.
    Multumesc anticipat.

  7. Update 22.12.2015: O listă a învățătoarelor de la Școala 195 găsiți în articolul “Învățătoare la Școala Gimnazială nr. 195 (Hamburg)“.

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Translate »