Skip to content

“Mantia copilăriei” de Karla Manea

Nu s-a sfârşit copilăria mea… Nu vreau s-o pierd. E prea importantă. De fapt, înseamnă mai mult chiar decât viaţa mea.

Mulţi au intrat într-o mare de singurătate din momentul în care au îmbrăţişat realitatea, secretul pieirii. De ce să caut realul? Îmi place lumea ficţiunii, mă umple cu toate speranţele de care am nevoie pentru a visa. Nu-mi imaginez câţi oameni nu mai visează, este prea crud ca să mă pot gândi. Mi-am creat o lume a fericirii, însă o pot pierde atât de uşor!

Atunci când se nasc, copiii sunt atât de neştiutori, de neajutoraţi. Nu ştiu ce înseamnă realitatea, îşi concentrează sufletul în facerea eternităţii. Din păcate, în fiecare zi creştem, dar ne umplem sufletul doar de tristeţea oamenilor mari. Şi ei au crescut la fel, aşa au devenit trişti, supăraţi. Este atât de infiorătoare izolarea de copilărie, de frumos.

Din păcate, până şi eu am crescut. Încet, încet, fiecare dintre noi devine adult. Important este să nu lăsăm lumea să ne dizolve sufletul. În prezent mă înconjoară universul viselor, universul poveştilor, lumea copilăriei.

Îmi amintesc de prima deschizătoare a drumurilor mele, mama. O văd aşa cum era, cu ochii mari, căprui, cu faţa luminoasă, nu prea înaltă, dar cu sufletul mai mare decât soarele. Nu pot uita poveştile ei scurte, dar care istoriseau mai mult decât o viaţă! Atunci când eşti copil, până şi cel mai mic lucru te sperie, te înspăimântă până în măduva oaselor, dar poveştile mamei se terminau atât de frumos, aşa că singurele lucruri cu care revin la liniştea de copil sunt basmele fără sfârşit…

Viaţa este o piesă de teatru, cei mai buni actori sunt cei care improvizează. Eu cred că ne putem schimba prezentul, trecutul este relativ. Dacă viaţa este drama unei scene, copilăria este arborele etern al minţii omului.

Oamenii mari ar trebui să nu lase frunzele poveştilor să se veştejească, acestea trebuie să trăiască printre noi… Aşa ar deveni oameni mari, dar cu suflet de copii…

 

2013  – Karla Manea – clasa a VII-a

 

 

Copilarie

 

 

 

Foto

 

Ce a mai scris Kărluţa:

 

 


8 thoughts on ““Mantia copilăriei” de Karla Manea”

  1. Cea mai frumoasa din vata noastra este copilaria,bravo Karla profita cat mai mult de ea,sant multi copii care ‘sar’ peste ea vor sa devina cat mai repede adulti …ce pacat….

  2. “oameni mari,dar cu suflet de copii” este una dintre cele mai mari realizari in viata si putini reusesc…iar cei care reusesc se pierd in multimea celor care ” lasa frunzele povestilor sa se vestejeasca”…si asta este trist
    Ce devreme a inteles Karluta aceste lucruri…

    1. Mulţumesc frumos, dragă Agnes! Cunoşti vreun adult din preajma Kărluţei care nu şi-a pierdut nici poezia şi nici sufletul de copil? 🙂

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Translate »
%d bloggers like this: