Blog-ul lui Adrian

Citit de 912ori!

Încerc să mă așez cât mai confortabil în fotoliu. Trunchiul mi se mișcă înainte, înapoi, își caută în memorie poziția din care emoțiile copleșeau cuvintele. Spatele se îndreaptă, umerii se trag ca într-un fuleu când respirația simte că a pierdut din ritm. Degetele se întind crispate către cuvinte. Le caută textura îngropată inevitabil de curgerea timpului. Pipăie literă cu literă. Încercând să refacă înțelesurile de altă dată. Le pipăie toate asperitățile născute din prea lungi tăceri. Sunt muchii tăioase ce vor să rănească. Și vor să străpungă armura uitării. Mă dor, mă dor degetele ce nu mai reușesc să transmită emoția. Sau poate că ele nu au nicio vină. Poate că nu e nimeni de vină, doar culorile si-au pierdut din strălucire odată cu bătaia secundelor.

Apăs. Apăs pe cuvinte și simt. Simt extenuarea și durerea unui travaliu prea lung. Frazele sunt acolo, neînțelese, așteptând dramul de emoție care să le elibereze. S-au așezat într-o poziție de frondă față de mine. Chiar dacă pașii mei mai bântuie stingheri pe aceleași alei. Chiar dacă gândurile nu și-au pierdut din consistență și sunt prezente în joaca secundelor.

Trec zile întregi, uneori chiar săptămâni, fără prezențe prin spațiul acestor gesturi lente. E ca un dor abandonat. Cuvintele se regăsesc și mai rar, sunt luni de secetă deși gândurile încearcă să le pregătească tiparul. Tentative au existat în fiecare anotimp. Mai puțin legate de conexiunea cu Blogosfera. Emoțiile m-au atins doar venind dinspre K., și dinspre grupul de prieteni alături de care alerg pentru copiii diagnosticați cu autism. Au fost câteva evenimente frumoase despre care am vrut să povestesc. Rememoram momentele și le schițam în propriile-mi amprente. Dar nu mai ajungeau să se nască în fraze. Se retrăgeau în colț de suflet așteptând poate vremuri mai puțin stresante.

Pe început de aprilie intru aproape absent în blog și găsesc un mesaj de la WP. Of! Cum am putut să uit! Se împlinesc șase ani de când mi-am scris primele gânduri aici. Șase ani! Și de o lună tot încerc să adun câteva cuvinte pentru această aniversare din suflet. Și să pregătesc un tort pentru toți prietenii mei.

La Mulți Ani, Blog-ul lui Adrian!

Articole asemănătoare (despre micuţul meu):

• Un pumn de cuvinte

• A patra cursă

• Cele trei cuvinte

• Doi ani de Libertate

• Prima aniversare a bastardului

• Micuţul şi Provocarea

• Uau! Am câştigat… Uaau! primul meu… Uaaau! premiu… Uau!

• Obiceiuri de nou născut