Caietul cu poezii – “Cuvintele Toamnei”

Cuvintele Toamnei


 

Mi s-au risipit
cuvintele pe podea,
lăsându-mi
sufletul
pustiit și inutil,
Le-aș strivi
sub propriile-mi tălpi,
și le-aș purta
sub pași de dor,
pansându-mi amintirile,
fiecare gest,
fiecare gând,
privirile ascunse
născute în clipele furate,
Le-aș strivi
și rămășițe din ele
le-aș lăsa
să moară în urme
de uitare,
dar…
îmi este teamă,
îmi este teamă că
fiecare din ele,
cuvintele,
muribunde,
vor lăsa
un gol iremediabil
în mine.

 

M-am așezat obosit
pe un morman
de cuvinte risipite,
iar luminile Toamnei
mă surprind
cu sufletul pustiu
și ciopârțit.

 

 

 

Foto

 

Articole asemănătoare:

 

 


4 Comments

  1. Poteci de dor Reply

    Arămii cuvintele toamnei de acum.
    Foarte frumos!

  2. Imi voi permite sa rasucesc putin firele si sa-ti spun, ca dupa ce cuvintele s-au risipit pe podea intr-un nou covoras frumos, a ramas in urma un loc liber in care se vor manifesta urmatoarele idei, ca altfel nu ar fi avut loc… 🙂

    Seara frumoasa, Adrian si o toamna faina!

    • Sunt sufocat de cuvinte risipite, degeaba încerc să le strivesc! 🙂
      Mulțumesc frumos, Suzana!

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Translate »