Poezia “Neputinţă”

 

Neputinţă


 

Aseară,
cerul era atât de limpede încât…
m-am îngrozit,
inima mi s-a strivit
sub tainica chemare,
am căutat-o printre stele
ştiam că s-a născut din mare,
dar…
am oftat, şi…
m-am culcat cu un dor înnourat
sperând în seara următoare
o ploaie cu spume şi noroaie
să-nnece toate spaimele,
să le sacrifice
şi spiritul să mi-l purifice…
În astă seară
cerul e atât de limpede încât…

 

Time

 

 

 

 

 

 

 

Foto

 

Articole asemănătoare:


8 Comments

  1. …ai cer cu vise noi şi stele căzătoare….ce-ţi trimit spaimele departe…….cred….

    • Nici eu nu mai ştiu ce am, dar există multă culoare şi clipoceală!

    • Când o veni ploaia asta, voi avea să dau şi la prietenii mei din Blogosferă! 🙂

  2. aseara, si in sulfetul meu a plouat, cu fluturi si flori, cu vise si dor… emotionanta poezie…

  3. De ce trebuie sa fie o ploaie
    cu spume si noroaie!
    cand poate sa fie
    cu stropi de bucurie
    sau poate fi ploaie de stele cazatoare
    sa ingroape sub ele
    tot ce-i rau si tot ce te doare

    • Pentru că instinctele cer asta! Dar poate că cerul trimite stropi de bucurie şi ploi de stele căzătoare! 🙂

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Translate »