Poezia “Neputinţă”
Neputinţă
Aseară,
cerul era atât de limpede încât…
m-am îngrozit,
inima mi s-a strivit
sub tainica chemare,
am căutat-o printre stele
ştiam că s-a născut din mare,
dar…
am oftat, şi…
m-am culcat cu un dor înnourat
sperând în seara următoare
o ploaie cu spume şi noroaie
să-nnece toate spaimele,
să le sacrifice
şi spiritul să mi-l purifice…
În astă seară
cerul e atât de limpede încât…
Articole asemănătoare:
-
Caietul cu poezii 19 – Copilul
-
Caietul cu poezii 18 – Am vrut
-
Caietul cu poezii 17 – Singurătate
-
Caietul cu poezii 16 – Strămutare
-
Caietul cu poezii 15 – Vină
…ai cer cu vise noi şi stele căzătoare….ce-ţi trimit spaimele departe…….cred….
Nici eu nu mai ştiu ce am, dar există multă culoare şi clipoceală!
Vreau si eu o astfel de ploaie! Sa ma spele de toate …
Când o veni ploaia asta, voi avea să dau şi la prietenii mei din Blogosferă! 🙂
aseara, si in sulfetul meu a plouat, cu fluturi si flori, cu vise si dor… emotionanta poezie…
Şi era roz în jurul tău?
De ce trebuie sa fie o ploaie
cu spume si noroaie!
cand poate sa fie
cu stropi de bucurie
sau poate fi ploaie de stele cazatoare
sa ingroape sub ele
tot ce-i rau si tot ce te doare
Pentru că instinctele cer asta! Dar poate că cerul trimite stropi de bucurie şi ploi de stele căzătoare! 🙂