RSS
 

Caietul cu poezii 17 – Singurătate

16 Aug

Citit de 2350ori!

Poezia “Singurătate” 

 

Singurătate


 

Deschid ochii şi privesc…
dar ochii mi se izbesc
de o ceaţă,
o ceaţă deasă ce mă sufocă.
Întind mâinile şi pipăi…
în jurul meu doar
nefiinţă,
şi frigul banal,
şi dezolant
ca pustiul ce-mi atacă sufletul.

 

Time

 

 

 

 

 

 

 

Foto

 

Articole asemănătoare:


0.00 avg. rating (0% score) - 0 votes
 

Tags: , , , , ,

Leave a Reply

 

 
  1. Adriana

    16/08/2013 at 11:28

    Cu ochii larg deschişi
    Şi simţuri adormite
    Citesc cuvinte pustiite de dor
    Şi nu ştiu cum
    Dar nu-ţi simt pustiul din suflet in ele
    Ce bine!
    Sunt…doar ceată. Sau nu?

     
    • Adrian

      16/08/2013 at 16:05

      Ori ceaţă, ori pustiu, ori nefiinţă,
      Crezi că mai pot să-mi decodific stările normal?
      Mă-npiedic de ce văd, o fi ceva dorinţă?
      Mă simt o goeletă ce nu-şi găseşte mal!

       
  2. dordefemeie

    16/08/2013 at 16:23

    Superba imaginea, perfect asortata poeziei si sufletului tau indragostit de inaltimi…

     
  3. Ruxandra

    17/08/2013 at 11:41

    Uneori singuratatea doare.

     
    • Adrian

      17/08/2013 at 22:00

      Doare cu voluptate!

       
  4. Vienela

    18/08/2013 at 08:21

    Un om care poate spune in cateva cuvinte ceea ce altii nu reusesc in postari kilometrice, nu poate avea sufletul atacat de pustiu. Imi place mult poza!

     
  5. maya

    21/08/2013 at 17:08

    Închide ochii la loc ,
    încearcă acum să privesti doar în tine
    nu-i așa că acum ți-e mai bine?
    Știu.Te-am citit
    și am vazut de unde-și trage seva
    rădăcina luminii.

     
 
Follow

Vei primi în Inbox orice nou articol postat pe acest blog.

Alătură-te celorlalţi abonaţi:

%d bloggers like this: