Poezia “Condamnare”
Condamnare
Veni-va vremea când ochii umbriţi şi
fruntea adâncită dirija-vor
simfonia degerată a privirilor-napoi!…
Veni-va vremea când soarele degeaba este soare,
iar Luna, inutilă, căuta-va absenţa infinită
a stropilor de rouă!…
Veni-va vremea când paşii şovăielnici şi
umerii aplecaţi alerga-vor în zadar
umbrele momentelor de altă dată!…
Articole asemănătoare:
-
Caietul cu poezii 13 – Romanţa iubitei de departe
-
Caietul cu poezii 12 – Iubirea are nume
-
Caietul cu poezii 11 – Veşnică îngemănare
-
Caietul cu poezii 10 – Rugă
-
Caietul cu poezii 9 – Legământ
Dar condamnarea renegata trebuie sa fie
Sufletul azi vrea sa tresalte la orice simtamant
Trecutul nu este decat o carte
Ce trebuie deschisa numai uneori.
E greu să duci mereu în spate,
O carte plină de erori şi rătăciri,
Când toate-s scrise şi pe frunte date,
Priveşti cu ochii numai năluciri!
Nimic din ce a fost nu-i o eroare
Din toate noi trebuie sa invatam
Iar clipa de acum mai cere si uitare
Secundele pe rand sa le luam.
Am încercat să dau uitării tot,
Dar rana e adâncă şi mă doare,
Încerc să oblojesc durerea şi nu pot,
Lăsaţi-mă, să dorm lângă o floare!