Skip to content

Caietul cu poezii 14 – Condamnare

Poezia “Condamnare” 

 

Condamnare


 

Veni-va vremea când ochii umbriţi şi
fruntea adâncită dirija-vor
simfonia degerată a privirilor-napoi!…

 

Veni-va vremea când soarele degeaba este soare,
iar Luna, inutilă, căuta-va absenţa infinită
a stropilor de rouă!…

 

Veni-va vremea când paşii şovăielnici şi
umerii aplecaţi alerga-vor în zadar
umbrele momentelor de altă dată!…

 

Time

 

 

 

 

 

 

 

Foto

 

Articole asemănătoare:


4 thoughts on “Caietul cu poezii 14 – Condamnare”

  1. Dar condamnarea renegata trebuie sa fie
    Sufletul azi vrea sa tresalte la orice simtamant
    Trecutul nu este decat o carte
    Ce trebuie deschisa numai uneori.

    1. E greu să duci mereu în spate,
      O carte plină de erori şi rătăciri,
      Când toate-s scrise şi pe frunte date,
      Priveşti cu ochii numai năluciri!

        1. Am încercat să dau uitării tot,
          Dar rana e adâncă şi mă doare,
          Încerc să oblojesc durerea şi nu pot,
          Lăsaţi-mă, să dorm lângă o floare!

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Translate »
%d bloggers like this: