Soarele coboară încetişor ancorat în fantomatice raze. Umbrele leneşe se întind obraznice peste câmpurile obosite. Luna lacomă de priviri pluteşte vaporoasă peste cerul încă însângerat. Păsări de pradă înjunghie aerul în dansul lor deşănţat şi croncăne hulpave a ospăţ. Din letargica stare, vântul absent se trezeşte buimac şi gelos aruncând respiraţii greţoase printre copaci. Nori pământii se înghesuie scrâşnind unii în alţii şi apoi plonjează în gol. Cerul se luminează spasmodic şi apoi se prăbuşeşte în beznă.
Mă tot întreb de unde vine mult trâmbiţatul şi mediatizatul nume de scenă “Piţi Talent” al “celebrului” manelist. Care manelist? Cel care e prieten cu Reghe şi cu…
Micuţul meu s-a născut la începutul acestei luni dupa un travaliu ameţitor început pe la sfârşitul lunii martie. Nu aş putea să vă dau o data exactă pentru…
Ne-am cunoscut acum 15 ani la o mică petrecere dată de viitoarea mea soţie. Gaşca de fete terminase facultatea şi se organizase un mic foc de tabără pe balconul apartamentului. Evident că focul era alimentat de un teanc mare de cursuri. Tulceancă de fel, născută la marginea Deltei, fără să ştiu dacă are în sânge ceva de rusoaică pot spune că frumoasa blondă cu ochii iscoditori părea evadată din romanul lui Gib Mihăescu. Ne-am revăzut de câteva ori în următorii 2-3 ani după care firesc a intrat în gaşca noastră.
“Nu ştiu alţii ce simt”, ca să îl parafrazez pe Creangă, dar eu pur şi simplu mă sufoc. Simt că nu mai am aer, că totul miroase urât…
“Ai învins? Continuă! Ai pierdut? Continua!” şi “Esenţial nu e să cucereşti, ci să lupţi bine!” Sunt de acord în bună măsură cu cele spuse de către baronul…
Azi Kărluţa a plecat la Iaşi cu lotul naţional al Bucureştiului pentru turneul final, aşa cum îmi place mie să spun. Mai explicit, azi a avut loc festivitatea de deschidere a fazei naţionale a Olimpiadei de Limba şi Literatura Română. Locul de desfăşurare este Iaşi, la liceul Costache Negruzzi. Karla s-a calificat pentru a doua oară (consecutiv). Anul trecut a plecat la Tg Jiu (faza naţională) o fetiţă de 11 ani, uşor nesigură, cu multe emoţii dar şi cu ambiţii mari.
În adolescenţă am avut un prieten foarte bun. Deşi era un pic mai mic decât mine întotdeauna ne-am înţeles extraordinar. Eram foarte apropiaţi. Ne cunoşteam cele mai ascunse…
De ce am creat acest blog? Pentru că pur şi simplu îmi place să scriu, pentru că vreau să scriu, pentru că îmi dă posibilitatea să împărtăşesc cu…