Mai sunt doua săptămâni până la ziua de naştere a Măriucăi, fetiţa mea cea mică. M-am hotărât să cotrobăi un pic pe internet, pe site-uri cu jucării pentru copii, şi să mă hotărăsc la un cadou frumos pentru ea. Jucarii-Online.eu este magazinul nostru preferat. Am mai intrat de câteva ori impreună şi ne-am uitat la jucării. E o incântare să vezi cu câtă dragoste le priveşte. E amuzantă iar ochii ii râd atât de drăgălaşi când caută pe site. Transmite atâta bucurie că efectiv mă transformă şi pe mine intr-un copil, un partener ideal de joacă pentru ea.

Mi-am petrecut Paştele în familie, într-o atmosferă caldă şi relaxantă. Duminică la prânz am fost la masă, la părinţii mei. De obicei în astfel de momente, la sărbătorile petrecute în familie, televizorul stă deschis pe un canal pe care găsim muzică populară. Aşa s-a întâmplat şi de această dată. Am lăsat televizorul pe TVR1, unde se relua un concert jubiliar, în cinstea a 30 de ani de Tezaur Folcloric marca Marioara Murărescu.

Spre mijlocul anilor ’90 când în România au apărut televiziunile comerciale (vezi ProTV, Antena1 etc.) marea majoritate a populaţiei urbane a comutat rapid dinspre TVR către acestea. Această mişcare a fost şi o reacţie de pedepsire a unei televiziuni obediente faţă de mai marii zilei (a se citi fesenisto-comunisto-securişti), dar mai ales un mod de a şterge din memorie o televiziune comunistă care zeci de ani a intoxicat şi dezamăgit. Ca orice român, şi eu, invariabil, am uitat TVR şi am învăţat să pornesc televizorul direct pe ProTV.

Soarele coboară încetişor ancorat în fantomatice raze. Umbrele leneşe se întind obraznice peste câmpurile obosite. Luna lacomă de priviri pluteşte vaporoasă peste cerul încă însângerat. Păsări de pradă…

Mă tot întreb de unde vine mult trâmbiţatul şi mediatizatul nume de scenă “Piţi Talent” al “celebrului” manelist. Care manelist? Cel care e prieten cu Reghe şi cu Prodanca, cel care bate cuba cu jucătorii Stelei, cel care nu cumva o fi responsabil pentru buna dispoziţie în lotul viitoarei campioane! Ăsta nu e manelist? Dar ce este? Lăutar? Aha. Îmi cer scuze. Bun, să revenim. Dacă personajul nostru este “vinovat” de toată această pregătire fizică foarte bună a echipei? De acest tonus incredibil?

“Nu ştiu alţii ce simt”, ca să îl parafrazez pe Creangă, dar eu pur şi simplu mă sufoc. Simt că nu mai am aer, că totul miroase urât în această minunată ţară numită România şi că mă îneacă simpla respiraţie. România trăieşte letargică într-o fază terminală. Am sentimentul că groteasca casă a poporului s-a umflat ca un blestem şi se confundă cu graniţele ţării. Suntem blestemaţi nu de cizmarul asasinat ci de cei care au iubit acest pământ şi l-au udat cu sângele lor.

Translate »