Caietul cu poezii – “Cuvintele Toamnei”
Cuvintele Toamnei
Mi s-au risipit
cuvintele pe podea,
lăsându-mi
sufletul
pustiit și inutil,
Le-aș strivi
sub propriile-mi tălpi,
și le-aș purta
sub pași de dor,
pansându-mi amintirile,
fiecare gest,
fiecare gând,
privirile ascunse
născute în clipele furate,
Le-aș strivi
și rămășițe din ele
le-aș lăsa
să moară în urme
de uitare,
dar…
îmi este teamă,
îmi este teamă că
fiecare din ele,
cuvintele,
muribunde,
vor lăsa
un gol iremediabil
în mine.
M-am așezat obosit
pe un morman
de cuvinte risipite,
iar luminile Toamnei
mă surprind
cu sufletul pustiu
și ciopârțit.
Articole asemănătoare:
-
Caietul cu poezii 71 – Primăvara Statuilor
-
Caietul cu poezii 70 – Vedere din suflet
-
Caietul cu poezii 69 – Sete
-
Caietul cu poezii 68 – Armistiţiu
-
Caietul cu poezii 67 – Plouă
4 Comments
Arămii cuvintele toamnei de acum.
Foarte frumos!
Mulțumesc frumos, Potecuță!
Imi voi permite sa rasucesc putin firele si sa-ti spun, ca dupa ce cuvintele s-au risipit pe podea intr-un nou covoras frumos, a ramas in urma un loc liber in care se vor manifesta urmatoarele idei, ca altfel nu ar fi avut loc…
Seara frumoasa, Adrian si o toamna faina!
Sunt sufocat de cuvinte risipite, degeaba încerc să le strivesc!
Mulțumesc frumos, Suzana!