Anotimp
după anotimp
te ciobesc…
smulgând
din tine
puţin câte puţin,
bucată cu bucată,
câte un colţ
de zâmbet,
o umbră de dor,
un cer de îmbrăţişări,
silabe din priviri,
o simfonie
de atingeri…
le culeg,
le strâng pe toate
în căuşul palmei
până când,
cioburile
mă rănesc şi
intră în mine,
reînvăţând
drumul înapoi
spre propria-mi
inimă!
Nu,
nu sunt un
colecţionar
de cioburi,
Primăvara
mi se întorc
bucăţile din tine,
şi te sculptez
de fiecare dată
cu degete de
amintiri!
2 Comments
Tare, tare frumoasa! N-am cuvinte..
Felicitări!
Mulţumesc frumos, mă bucur că ţi-a plăcut!