RSS
 

Dimineți ecliptice

04 Nov

Citit de 2017ori!

Gândurile mi se întind tăcute ca nişte braţe răbdătoare ce caută să cuprindă secunde risipite, să smulgă din amprentele lor cuvintele captive, să le elibereze şi să le aducă înapoi în spaţiul gesturilor lente. Le apucă cu atingeri firave și tremurânde, ce au supravieţuit propriilor furtuni, le înmoaie în valuri aşezate pe glezne rătăcite, pe urme lăsate de scoici în tânguiri de ecouri. Le scutură de chemări și le zvântă silabă cu silabă până mi se nasc fraze nerostite pe propriile buze.

E o dimineață de toamnă împlinită, cu raze de soare șoptind stropi de rouă pe umăr de petală, cu ochi de fereastră învățând să reflecte cuvinte după cuvinte într-un înțeles lăsat scris de stele pe un cer pe care îl pregătea pentru dansul zilei. Se scurg stropii de rouă lăsând urme pentru cuvinte, pentru întoarcerea cuvintelor în ochiul de suflet. Trec cuvintele, se scriu cuvintele, se adună pe buze în fraze, în fraze ce se vor rostite:

“Ai mai spus asta!”… se aşează cuvintele şoptite printre razele de soare. Se repetă dimineţi… se repetă cuvinte… se repetă priviri… se repetă gesturi… se repetă… nu, dincolo de secunde sunt eu, doar eu…

regrete

Foto

Poveşti pentru sufletul meu:

 

 


5.00 avg. rating (99% score) - 1 vote
 
5 Comments

Posted in Ciornă

 

Tags: , , , , , , , , , ,

Leave a Reply

 

 
  1. Dana

    05/11/2017 at 11:14

    Cuvintele tale au ajuns exact acolo unde trebuie, ca un surâs într-o dimineaţă senină de toamnă târzie. 🙂

     
    • Dana

      05/11/2017 at 11:14

      (dimineaţă)

       
    • Adrian

      05/11/2017 at 12:35

      Cuvintele s-au ascuns sub o frunză strivită pe aleile parcului. Mulțumesc frumos, Dana!

       
  2. Carmen Pricop

    05/11/2017 at 18:33

    Se repetă mirarea în raze de soare,
    fascinant se se repetă-n izbucniri de culoare,
    se repetă cuvintele, căci altele n-am –
    dezvelire de suflet repetată în geam.

    Parcă geamul se face oglindă-n oglindă…
    Infinit se repetă tot ce mi se perindă
    prin acest anotimp dezbrăcat de tristețe.
    Numai eu mă despart de a mea tinerețe.

    Numai eu n-am aflat repetarea și trec,
    (o spirală coboară, eu aș cere un cerc)
    se repetă cuvinte, se repetă idei,
    se repetă și drumul, însă nu pașii mei.

    Mulțumesc pentru inspirație! 🙂

     
    • Adrian

      06/11/2017 at 21:54

      Eu îți mulțumesc pentru comentariul tău minunat, Carmen! 🙂

       
 
Follow

Vei primi în Inbox orice nou articol postat pe acest blog.

Alătură-te celorlalţi abonaţi:

%d bloggers like this: