Citit de 8087ori!
Poezia “Tăcerile mele”
Tăcerile mele
Printre rândurile tale
se rătăcesc
tăcerile mele.
Zâmbetul tău,
câteodată trist,
alteori copleşit,
naşte zâmbetul meu.
Oftezi, şi împingi
umerii tăi
în căutarea
umerilor mei.
Privirea ta
se aşează caldă
în întâmpinarea
gesturilor mele.
Un fuior de fum
îţi ascunde duios
emoţia ce te cuprinde.
Şi aştepţi, aştepţi ceva…
Printre rândurile tale
convieţuiesc
tăcerile mele.
– Taci?
– Te privesc!
Articole asemănătoare:
-
Caietul cu poezii 28 – Vis comun (Paradisul pierdut)
-
Caietul cu poezii 27 – Scrisoare către ieri
-
Caietul cu poezii 26 – Fără răspuns
-
Caietul cu poezii 25 – Şi rimele se pierd în aşteptare
-
Caietul cu poezii 24 – Credeam
Radu Thor
04/10/2013 at 12:44
Emotionant, cum ne-ai obisnuit!
Adrian
04/10/2013 at 16:18
Îţi mulţumesc, Radu!
alma nahe
04/10/2013 at 14:49
Şi aştepţi, aştepţi ceva şi
tot primeşti altceva…
rătăciţi din întâmplare
în tricotul din scăldare…
Adrian
04/10/2013 at 20:37
Fiecare primeşte ceea ce trebuie, nu altceva! 🙂 Mulţumesc, Alma.
dordefemeie
04/10/2013 at 18:26
Superb….
Adrian
04/10/2013 at 20:35
Mersi…
Adriana
04/10/2013 at 18:43
Tac. Te privesc. Pe curând!
Adrian
04/10/2013 at 20:36
Sau rămas bun!
maya
04/10/2013 at 21:33
Te adun dintre rânduri
Un gest, un gând, o tresărire
O dorință fierbinte
O privire în urmă, un pas înainte
Te adun, te privesc
cum mori, cum renaști apoi,
mult mai frumos, din cuvinte!
Adrian
05/10/2013 at 17:33
În tăceri cuvintele se modelează şi apoi îşi împlinesc destinul mai uşor!
Mihaela Dămăceanu
05/10/2013 at 11:46
Foarte, foarte frumos, Adrian! Ceva de aici, mi-a amintit de Blaga.
Adrian
05/10/2013 at 17:18
Îţi mulţumesc frumos, Mihaela!
Mugur
08/11/2013 at 16:41
Sufletul nu cunoaște tăcerea,
El doar adastă să vină durerea
Sau fericirea deplină de viață,
Iar viața e apă,
În curgere lină sau zbuciumată,
Acum este dor, acum e lăcată
Pusă pe lanțul robiei de simțuri.
Viața-i cu zgrumțuri!
Adrian
08/11/2013 at 17:00
Frumos comentariul tău, Mugur! Îţi mulţumesc.