RSS
 

Caietul cu poezii 29 – Tăcerile mele

04 Oct

Citit de 3031ori!

Poezia “Tăcerile mele”

 

Tăcerile mele


 

Printre rândurile tale
se rătăcesc
tăcerile mele.
Zâmbetul tău,
câteodată trist,
alteori copleşit,
naşte zâmbetul meu.
Oftezi, şi împingi
umerii tăi
în căutarea
umerilor mei.
Privirea ta
se aşează caldă
în întâmpinarea
gesturilor mele.
Un fuior de fum
îţi ascunde duios
emoţia ce te cuprinde.
Şi aştepţi, aştepţi ceva…

 

Printre rândurile tale
convieţuiesc
tăcerile mele.
– Taci?
– Te privesc!

 

 

 

Aşteptare

 

 

Foto

Articole asemănătoare:

 

 


5.00 avg. rating (99% score) - 3 votes
 

Tags: , , , , , ,

Leave a Reply

 

 
  1. Radu Thor

    04/10/2013 at 12:44

    Emotionant, cum ne-ai obisnuit!

     
    • Adrian

      04/10/2013 at 16:18

      Îţi mulţumesc, Radu!

       
  2. alma nahe

    04/10/2013 at 14:49

    Şi aştepţi, aştepţi ceva şi
    tot primeşti altceva…
    rătăciţi din întâmplare
    în tricotul din scăldare…

     
    • Adrian

      04/10/2013 at 20:37

      Fiecare primeşte ceea ce trebuie, nu altceva! 🙂 Mulţumesc, Alma.

       
  3. dordefemeie

    04/10/2013 at 18:26

    Superb….

     
  4. Adriana

    04/10/2013 at 18:43

    Tac. Te privesc. Pe curând!

     
  5. maya

    04/10/2013 at 21:33

    Te adun dintre rânduri
    Un gest, un gând, o tresărire
    O dorință fierbinte
    O privire în urmă, un pas înainte
    Te adun, te privesc
    cum mori, cum renaști apoi,
    mult mai frumos, din cuvinte!

     
    • Adrian

      05/10/2013 at 17:33

      În tăceri cuvintele se modelează şi apoi îşi împlinesc destinul mai uşor!

       
  6. Mihaela Dămăceanu

    05/10/2013 at 11:46

    Foarte, foarte frumos, Adrian! Ceva de aici, mi-a amintit de Blaga.

     
    • Adrian

      05/10/2013 at 17:18

      Îţi mulţumesc frumos, Mihaela!

       
  7. Mugur

    08/11/2013 at 16:41

    Sufletul nu cunoaște tăcerea,
    El doar adastă să vină durerea
    Sau fericirea deplină de viață,
    Iar viața e apă,
    În curgere lină sau zbuciumată,
    Acum este dor, acum e lăcată
    Pusă pe lanțul robiei de simțuri.
    Viața-i cu zgrumțuri!

     
    • Adrian

      08/11/2013 at 17:00

      Frumos comentariul tău, Mugur! Îţi mulţumesc.

       
 
Follow

Vei primi în Inbox orice nou articol postat pe acest blog.

Alătură-te celorlalţi abonaţi:

%d bloggers like this: