RSS
 

“Blind Date” mit Wien

18 Nov

Citit de 1202ori!

Sfârşit de vară. 2015. Nu a fost doar un “blind date” clasic, simplu, americănesc. A fost mai mult decât atât, a fost mai mult decât o primă întâlnire, a fost o călătorie printre amintirile ei, ale Vienei, ale acestei frumoase fostă capitală imperială. Am plecat la întâlnirea cu ea gândindu-mă la viciile acestei “arhiducese” habsburgice, arhiducesă ce și-a transformat fiul într-un bastard și l-a lăsat să moară condamnându-și mariajul cu Bonaparte, cel ce a sedus-o și a transformat-o în propria-i metresă de două ori în același deceniu al începutului de secol XIX. Am uitat rapid de Căpcăunul din Corsica și m-am lăsat prins în mrejele ei. Am descoperit-o frumoasă și seducătoare. M-a cucerit cu palatele ei, cu picturile și gravurile ei, cu amintirile atât de bine conservate. Dincolo de “amintiri” vechi și strălucitoare, am coborât curios pe străzile ei admirându-i prospeţimea şi toleranța cu care își primește asupriții de altă dată.

Jumătate de vară s-a scurs așteptând, trăind și consumând, emoții și bucurii legate de examenul de admitere la liceu al K. Am spart stresul acestui eveniment cu două ieșiri la munte, în două zone foarte frumoase: Canionul Valea lui Stan și Creasta Făgărașului. Ne-am dus pieptiș bucuria reușitei până pe Viștea Mare și am respirat-o prin toți porii, acolo sus, la un gest de cer, pe Vârful Moldoveanu. Săptămânile se scurgeau euforic și toamna se apropia în ritm alert. Nu aveam nimic planificat pentru vacanța noastră. Stabilisem un singur obiectiv al verii, Sfântul Sava, obiectiv pe care îl atinsesem. Acum ne puteam gândi la vacanța noastră mai ales că vara se pregătea să își consume ultimele săptămâni. Am luat “rigla” și “compasul”, ne-am apucat să tragem linii și arce de cerc și am stabilit destinația: Viena, Sankt Polten și, în final, Gmunden în Austria Superioară. Gmundem a fost bonusul meu!

Peste vreo 45 de zile trebuia să alerg în primul meu maraton. Un obiectiv care părea imposibil de atins acum în condițiile în care mai mult de două luni fusesem accidentat și îmi întrerupsesem antrenamentele. Urma o vacanță de șapte zile în Austria, o vacanță în care nu voi putea alerga, astfel că, într-un moment de revoltă, în ziua pregătirii bagajelor ies la prânz în IOR pentru un ultim antrenament. Mă opresc obosit după 23 km în peste două ore de alergare. Era mai mult decât un semimaraton, al treilea în ultimele zece luni, doar atât. Îmi iau adio de la Maraton 2015 și mă pregătesc să fac bagajele pentru Viena.

În dimineaţa următoare ne urcăm în Sanderuţa şi pornim la drum. Ne oprim în Arad şi înnoptăm acolo la Karla. Nu e nicio coincidenţă, fiică-mea îi poartă cu mândrie numele. Urmează drumul de la Arad la Viena. Ne trezim la 6.00 pentru ca la 7.00 să ne urcăm în maşină. Mi-am propus să ajung în Viena în jur de 13.00-13.30, să am timp până la 14.00 să desluşesc hărţile gps-ului şi să nu întârziem la întâlnirea din strada Quellenstrasse – Favoriten, cartier din zona de sud a oraşului.

Ajungem în vamă la Nădlac şi cumpăr vignetă pentru Ungaria. Nu ştiam că pot cumpăra şi pentru Austria, m-aş fi scutit de un efort în plus. “Unde mergeţi?” ne întreabă vameşul maghiar. “La Viena!” vine răspunsul. Ne pune să deschidem portbagajul. Nu le-o fi plăcut Sanderuţa? Primul sat maghiar pe care îl străbatem, la doar 2-3 km de vamă, ne face marcaj cu piste de biciclete. Deşi sunt obosit după cei 23 km alergaţi cu 2 zile în urmă, plus orele multe dintre Bucureşti şi Arad parcurse la volan cu o zi în urmă, conduc cu mare plăcere pe drumul spre Austria. Se apropie Budapesta, prin maşină toată lumea doarme. Doar eu şi cu vocea feminină din gps mai conversăm. În faţă am Dunărea. “… în 500 metri luați bacul”. Sunt “glume” ale gps-ului care încearcă să îmi menţină buna dispoziţie. “Karla? Karla? Ne-am rătăcit!” o trezesc pe fiică-mea. O tachinez de multe ori cu faptul că ne-am rătăcit. Ne aducem aminte de experienţa din vara lui 2006. Ne întorceam din Banat şi, cum îmi place să experimentez, am schimbat traseul către casă. Din Sebeş am luat-o către sud prin Munţii Sureanu. Cât de rău poate fi un drum judeţean? Și cât de mincinoasă poate fi o hartă rutieră? Am văzut atunci!  Am parcurs cei aproximativ 40 km dintre Sebeş şi Obârşia Lotrului în ore, multe ore. Noroc că din faţă mai venea câte o maşină, astfel că păstram optimismul la un regim de avarie. Intenţionam să ajungem la Novaci în Gorj, traversând de la Nord la Sud Masivele Şureanu şi Parâng. Un peisaj superb de care nu am putut să mă bucur, nu ştiam dacă ies cu maşina întreagă din această nebunie. “Karla, am nevoie de tine, tu eşti copilotul meu!”

Trecem granița în Austria. Mai avem atât de puțin până în Viena. Trebuie să fiu cu ochii pe prima benzinărie pentru vigneta austriacă. Ah! S-a dus, am ratat-o. Or mai fi benzinării pe următorii kilometri, mă consolez eu. Parcurg următorii 30-40 de kilometri din ce în ce mai iritat. Nicio benzinărie. Pe parbrizul mașinii văd strâmbându-se la mine câteva bacnote de 100 de euro. Oare cât o fi amenda? În sfârșit, observ un banner, o benzinărie, ieșim din autostradă pe o buclă și ne oprim în parcare. Respir ușurat, am rezolvat cu vigneta și suntem în grafic. Wien, wir kommen!

Suntem în Viena, în câteva minute ne pregătim să ieșim din Ost Autobahn, o vom părăsi îndreptându-ne spre sud-vest, spre cartierul Favoriten. Dar ce trebuia să se întâmple, s-a întâmplat. Am ratat ieșirea setată, fiind nevoit să mai mergem câțiva kilometri până la urmatoarea ieșire recalculată de gps. Am întârziat traseul cu vreo 10 minute. Intrăm pe Quellenstrasse dinspre vest și în câteva minute ajungem la adresa căutată. Eram deja așteptați. În fața imobilului, o persoană cu trăsături și cu accent de rusoaică, crescută undeva pe malurile Nistrului, ne întâmpină într-o limbă română colorată. Totul arată bine iar fetele sunt încântate de apartamentul închiriat.

Ele se ocupă de bagaje iar eu trebuie să rezolv cu mașina. Sanderuța se va odihni câteva zile într-un Park & Ride în zona de est a Vienei. Las mașina acolo apoi mă asigur că tariful este același cu cel citit pe net. Mă costă 3 euro pentru fiecare 24 de ore. E timpul să mă întorc în Quellenstrasse și să fac cunoștință cu metroul vienez. Îmi scot din borsetă hărțile tipărite cu zona unde stăm și cu zona parcării. Trebuie să ajung la gura de metrou M3 de la Erdberg, la 5 minute de parcare. Aveam totul pregătit de acasă. De altfel eu mă ocupasem de tot. Traseu, cazare, parcare, obiective turistice, carduri pentru transport în comun și intrare la muzee, hărți, totul. K. își studiase doar obiectivele turistice de care era ea interesată. Va trebui să împac toate caprele și să ne putem armoniza dorințele. Până am intrat în metrou la Erdberg m-am lovit de engleza nevorbită de către nemți! Cu harta în mână, cu ceva engleză, cu ceva semne, am reușit să ajung la Stephansplatz și să schimb magistrala, cinci stații pe M1 până la Reumannplatz. Totul e simplu acum și foarte clar. Am ajuns acasă. Pentru câteva zile Quellenstrasse îmi va fi casă. Apoi ne mutăm mai spre vest, la Sankt Polten și închidem cu un raid în Austria Superioară la Gmunden. Cât de frumos e Gmunden! Aș sta o vară întreagă acolo, în oraşul născut pe malul Lacului Traunsee, la lacul dintre munți.

Orele s-au scurs mai repede decât ne aşteptam. S-a făcut ora 18.00 până am terminat cu toate: cazare, bagaje, dus maşina, mâncat ceva. Nu vroiam să mai pierdem nici măcar un minut. Ne-am schimbat şi am ieşit la plimbare. Am luat-o pe jos către metrou. Avem doar un kilometru până acolo, la Reumannplatz, capătul magistralei M1. Descoperim un cartier cosmopolit, plin de culoare, clădiri vechi, un cămin al emigranţilor. Predomină est-europeni şi asiatici. Ne place, e viu, un parfum autentic. De la metrou cumpărăm carduri Viena şi ne îndreptăm către centru, către Catedrala Sfântul Ştefan. Reumannplatz, Keplerplatz… Karlsplatz, Stephansplatz. Acest “platz” sună atât de familiar, atât de cald.

Am ajuns în centru, la Catedrală, acolo unde bate inima Vienei, la simbolul oraşului. Ieşim din metrou în mijlocul Pieţei. Privirile se ridică uimite, încet, în ritm de bătăi de inimă. În faţa noastră parcă pluteşte maiestuoasă Catedrala Sfântul Ştefan.

va urma…

On the road

SAMSUNG CAMERA PICTURES

SAMSUNG CAMERA PICTURES

SAMSUNG CAMERA PICTURES

SAMSUNG CAMERA PICTURES

SAMSUNG CAMERA PICTURES

SAMSUNG CAMERA PICTURES

SAMSUNG CAMERA PICTURES

SAMSUNG CAMERA PICTURES

Povestiri de prin vacanţe:

 

 


5.00 avg. rating (99% score) - 4 votes
 
4 Comments

Posted in Călător

 

Tags: , , , ,

Leave a Reply

 

 
  1. anamariadeleanu

    05/12/2016 at 23:03

    am zîmbit pentru că mi-a plăcut relatatarea Dumneavoastră depre locuri familiare și dragi

    mulțumesc ptr vizitele pe blogul meu

     
    • Adrian

      06/12/2016 at 23:11

      Şi eu mulţumesc pentru vizite.

       
  2. Andreea

    14/12/2016 at 09:08

    Iubesc Viena! Am fost de trei ori si de fiecare data am descoperit ceva nou. M-as intoarce acolo oricand! frumos articolul!

     
    • Adrian

      14/12/2016 at 10:54

      Și nouă ne-a plăcut foarte mult Viena, ne-am întoarce oricând acolo pentru o nouă vacanță! Mulțumesc pentru vizită, Andreea!

       
 
Follow

Vei primi în Inbox orice nou articol postat pe acest blog.

Alătură-te celorlalţi abonaţi:

%d bloggers like this: