RSS
 

Alergător la Polul Sufletului

21 Jan

Citit de 1843ori!

Fac ușoare mișcări de încălzire. Sunt doar câteva reminiscențe ale vremurilor când mă pregăteam de un nou meci pe terenul de fotbal din curtea școlii. În general nu mă încălzesc, pur și simplu dau drumul la alergare. Încălzirea se produce pe primii kilometri alergați. Acum aștept să se activeze gps-ul și să pornesc cronometrul. Brrr! E frig! Și e dimineață. Iar eu nu sunt obișnuit cu mișcarea de dimineață. Sunt un alergător al serii, cu pași apăsați ce pătrund peste orele nopții. Privesc către mâna stângă și apăs pe butonul roșu. Șoseaua este pustie. Comunitatea se ascunde de frig dincolo de ferestre. O pojghiță invizibilă face ca încălțămintea sport să nu aibă aderență. E ca un parchet lustruit pe care Maria mai face câte o alunecare, amintindu-mi că și patinajul are legătură directă cu poarta sufletului, că are locul lui în sufletele noastre.

La Brașov sunt -2 grade C. Probabil la Bod, în depresiune lângă Brașov, e aceeași temperatură. Dar un vânticel matinal face ca aerul să fie mult mai neprimitor. Primele sute de metri le parcurg pe șosea așezând pașii cu atenție. Apoi mă văd nevoit să mă mut pe fâșia îngustă de pământ ce strânge în brațe șoseaua. E înghețată și așezată în mici valuri ce parcă sunt respirații scăpate spre orizont. Dinspre răsărit un soare timid acoperit de nori încearcă să îmi zâmbească. Este cocoțat peste Dealul Ciocașului și, de acolo, se zbate copilărește jinduind la depresiunea ce îl cheamă.

 

Respirația încă își caută cadența și se strânge agitată pe marginea bandanei primită la Wings for Life. Ce eveniment frumos! Din păcate nici în 2018 nu va fi la București. Nu știu când organizatorii vor decide să revină. Wings 2014 a fost momentul decisiv care m-a “aruncat” pe orbita alergării. Acea duminică de primăvară, de Mai, m-a schimbat profund. Am și acum în celule întipărită emoția cu care am alergat acei 15 kilometri fabuloși, încercând ca mașina oficială să mă ajungă cât mai târziu. Când am ajuns pe platoul de start din Pantelimon, mă simțeam ca un călător stelar coborât pe o planetă ciudată. Priveam la toți acei alergători cu un soi de admirație și dorință. Erau atât de frumoși, atât de colorați. Le simțeam energiile, nerăbdarea. Drumul de întoarcere în autocarul organizatorilor după cei 15 kilometri alergați, de undeva de pe lângă Belciugatele, a părut neverosimil de lung. Priveam emoționat prin autocar, cu pieptul plin de mândrie. Ochii sticleau și transmiteau în jur: “sunt de-al vostru, sunt ca voi, sunt un alergător!”. Când m-am dat jos din autocar și am primit medalia, mă simțeam ca un astronaut reîntors acasă după ce descoperise și își explorase propriul sistem solar. Chiar descoperisem ceva în mine! În acea zi m-am întors acasă alt om.

 

După ce m-a îmbiat la alergare, soarele s-a ascuns total după perdeaua de nori. Îmi continui alergarea de dimineață în singurătate. Mă însoțesc doar frigul și gândurile. Câteva sute de metri mai în față se vede o ridicătură a șoselei. De o parte și de alta a drumului sunt doi oameni ce parcă străjuiesc locul. Mă apropii și descopăr doi pescari cu undițele fixate în apa Oltului. Aici Oltul nu are mai mult de vreo 30 de metri lățime. Trec podul peste râu și intru pe strada principală a satului Ariușd. După câteva sute de metri și câteva saluturi adresate sătenilor întâlniți pe drum, privesc cronometrul și fac stânga împrejur, întorcându-mă către Bod, către acest pol de unde încep să se înșire kilometru după kilometru, pași după pași, desenând curse și bucurii ce se duc până în propriul meu suflet.

 

Sunt ultimii pași alergați ai acestei dimineți de ianuarie. Suntem în 2018. E un început de an pe care mi-l doresc și mi-l construiesc cu sufletul, cu pași, cu bătăi de inimă,  cu energii ce îmi vor colora gândurile, atât acasă cât și în Olympia WA.

 

 

Articole asemănătoare:

 

 


5.00 avg. rating (99% score) - 5 votes
 
 

Tags: , , , , , , ,

Leave a Reply

 

 
  1. Roximoronica

    22/01/2018 at 05:34

    Apreciez oamenii care fac sport, aș vrea să fiu unul dintre ei, dar lenea e mai mare decât dorința.

    Felicitări!

     
    • Adrian

      22/01/2018 at 22:33

      Mulțumesc frumos, Roxi! Niciodată nu știi ce resurse nebănuite descoperi în tine. 🙂

       
      • Roximoronica

        23/01/2018 at 08:32

        Sper să se întâmple minunea asta. 🙂

         
        • Adrian

          23/01/2018 at 23:03

          Crede în minuni…

           
  2. Suzana

    22/01/2018 at 19:24

    Iti doresc sa ai parte de cat mai multe momente in care sa te simti ca un “astronaut reîntors acasă după ce descoperise și își explorase propriul sistem solar”.
    O comparatie minunata! 🙂

    Seara buna si o saptamana reusita, Adrian!

     
    • Adrian

      22/01/2018 at 22:35

      Mulțumesc frumos, Suzana! Să ai o săptămână minunată și tu!

       
  3. danielakonovala

    23/01/2018 at 00:19

    Bun găsit, om frumos!
    În „orele nopții” am descoperit și eu această divină partitură a scrierii tale. M-ai purtat cu grație prin baletul stărilor alergătorului, m-ai făcut să parcurg cu tine acel drum purificator și eliberator.
    Mulțumesc!
    Te îmbrățișez!
    Pe curând!

     
    • Adrian

      23/01/2018 at 23:05

      Bine ai venit, călător printre rânduri! Îți mulțumesc pentru cuvintele frumoase. Te mai aștept.

       
  4. doar verde

    23/01/2018 at 14:50

    Admir felul în care descrieţi o pasiune!
    Se simte încă emoţia acelor trăiri din 2014!

     
    • Adrian

      23/01/2018 at 23:04

      Mulțumesc frumos, Irinuca! Fiecare moment are emoția și unicitatea lui.

       
  5. -X-

    23/01/2018 at 23:27

    Eu cand alerg pot medita cel mai bine … ma pot concentra foarte bine 🙂

     
    • Adrian

      24/01/2018 at 01:05

      Te salut! Mă bucur să “întâlnesc” un alergător.

       
 
Follow

Vei primi în Inbox orice nou articol postat pe acest blog.

Alătură-te celorlalţi abonaţi:

Translate »
%d bloggers like this: