Poezia “Joacă în toamnă”

Joacă în toamnă


 

Mă joc cu stropii ce cad privind,
Le văd nemurirea cea vagă,
Dar cum toamna-i perfectă minţind
S-arată jos, făr-un pic de vlagă.

 

Ploaia îneacă cerul de ceaţă,
În jur se aud doar suspine
Ş-apare din colţ toamna semeaţă,
Iar eu cad de-atâta cruzime.

 

S-aude din zare ecoul d-aramă
Sfidat de vocea cea bună,
Cerul se arde străpuns ca de-o tramă,
Iar stropii s-aşază cunună.

 

Mai bine tac, căci vocea mi-e acră
Şi-nfrântă de ploaia cea dalbă
Aşa m-a lăsat toamna cea sacră
Singură, ruptă şi albă.

 

 

2013  – Karla Manea – clasa a VII-a

 

Poveste trista

 

 

 

Foto

 

Ce a mai scris Kărluţa:

 

 


12 Comments

  1. Karla tatutului ei stieee! bravo!
    aduna rod si-n vers si-n simtire
    de-o placut-aducere-aminte
    ea face c-o simpla privire
    in trecut fara umbra si-nainte!
    weekend placut oameni buni si faini! 🙂

    • Mulţumim, Adi. Mulţumiri Domnului Profesor pentru încurajare. 🙂

  2. E atâta culoare în toamna aceasta prinsă în versuri, încât mă gândesc doar la curcubeul sufletului tău ivit din sensibilitate artistică.
    Să zâmbești, Karla, m-ai făcut să te apreciez! Felicitări!

    • Sunt… nu numai curcubee, să vezi furtuni născute în suflet de adolescentă rebelă! Rebelă într-un sens constructiv. Mulţumim, Desi.

      • Fără furtuni, nu am cunoaște liniștea de după, ce își trăiește tăcerea în valurile molcome ale amintirilor.
        Mă bucur, Adrian, pentru experiențele pe care le trăiți!

  3. Foarte frumoasa poezia si foarte sensibila. citind versurile parca am simtit acea ploaie si raceala toamnei. Mult succes in continuare si multe poezii frumoase!

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Translate »