Nisipul fierbinte îmi încingea tălpile şi îmi alerga energiile nerăbdătoare prin tot corpul. Păşeam întâi ca o felină, plutind netulburat peste plaja ademenitoare, pentru ca apoi să îmi scufund glezna în nisip, lăsându-l să mă dezmiardă. Mergeam cu ochii închişi respirând cu atâta nesaţ aerul încărcat de dor. Pieptul umflat de atâta emoţie, ducea până în adâncuri gustul de infinit ce mi se lipise pe buze.
Stropi de mare licăreau în şuviţele mele jucăuşe, şuviţe ce dansau înlănţuite cu briza, acolo, între lumi, pe falia unde scoici îmi desenau chipul tău în talpă, în locul în care marea îşi găseşte un grăunte de iubire şi unde îşi trimite valurile să îi citească jurămintele pierdute. Printre degetele răsfirate mi se scurgeau cuvintele nerostite ce evadaseră din captivitatea buzelor, atunci când în suflet îmi simţeam ecourile gesturilor lente, gesturi îmbăiate în lacrimile norilor şi aşezate tandru pe alunecări de cer.
Ţipetele gândurilor flămânde plecate în căutarea privirilor tale se aşezau provocatoare pe umbra unui vis, vis ce părea epava unui vapor eşuat. Închideam ochii şi îmi auzeam bătăile inimii furişându-se printre gânduri, amestecându-se într-o chemare şoptită, o chemare ce ardea mocnit ca un cărbune nestins. Mă agăţam ca un copil de un fir de păr, un fir de păr adormit pe umărul meu, în jurul căruia brodam cuvinte noi şi apoi îmi pansam durerea chipului tău din talpă.
Sunt un om, doar un om în căutarea paşilor mei, a paşilor tăi, a paşilor amândurora, a amprentelor paşilor noştri ce fumegă pe nisipul din Golful Sufletului.
(Duzina de cuvinte: mare, vapor, iubire, par, netulburat, infinit, om, suflet, copil, adancuri, carbune, cer)
6 Comments
Frumos spus! 🙂
Mulţumesc, Dana! 🙂
Frumoasă duzină!
Mă bucur că îţi place, Radu. Mulţumesc.
laguna albastra! 🙂
Când îţi părăseşti Golful, nu mai rămâne nimic din laguna albastră!