Sentimentele mi-au îngheţat pe faţă,
Doruri de “Luceferi” mi s-au dus,
Îmi e poezia atârnată de-un fir de aţă,
Şi de gânduri negre am fost supus!
Gerul limpede mă înconjoară,
Gândurile mi s-au prăbuşit,
Lumea mă priveşte într-o doară,
Doamne, cât sunt de sfârşit!
Din când în când Thanatos îmi vorbeşte,
Din sufletu-i de gheaţă mă cere înapoi,
Spiritul mi-e ţurţur, când materia mă goneşte,
Mai poate oare cineva să mă păstreze lângă voi?
Neputincios şi trist mă-ndrept spre izbăvire,
Acolo nici în versuri nu există îngrădire!
Ce ciudat! Tu descrii atat de fain in prima strofa exact starea mea de azi….E o poezie puternica … frumos scrisa (pentru ca nu are autor cunoscut, presupun ca tu esti “creatorul”.)
Ce tristă este vara când bat futuni de gheață
când disperarea strigă-n lacrima de dor
când visul cel frumos e acoperit de ceață
când versul are gratii și chiar poeții mor.
Ce tristă-i geruirea când gândul rătăcește
Prin văi de dejnădejde și abisuri cu noroi
Când a-nghețat poetul și drumul nu-și găsește
Să meargă spre înainte și nu spre înapoi .
Poete, pentru tine voi deveni tâlhar
Din cer voi lua o ursă mare ca să ți-o dau în dar.
sa ai din nou busola, sa te intorci la noi
sa ne scrii cald poemul 21, poemul 22.
7 Comments
Trist, prea trist, pe cand o poezie noua…. si optimista? 🙂
Nu răspund la provocări! 🙂
Ce ciudat! Tu descrii atat de fain in prima strofa exact starea mea de azi….E o poezie puternica … frumos scrisa (pentru ca nu are autor cunoscut, presupun ca tu esti “creatorul”.)
Chiar ciudat! Amândoi avem o zi tristă! Am găsit dimineaţă un bileţel în geam cu această poezie! 🙂
Interesanta zi atunci … cu un astfel de biletel! Totusi s-a potrivit manusa la fix.
Ce tristă este vara când bat futuni de gheață
când disperarea strigă-n lacrima de dor
când visul cel frumos e acoperit de ceață
când versul are gratii și chiar poeții mor.
Ce tristă-i geruirea când gândul rătăcește
Prin văi de dejnădejde și abisuri cu noroi
Când a-nghețat poetul și drumul nu-și găsește
Să meargă spre înainte și nu spre înapoi .
Poete, pentru tine voi deveni tâlhar
Din cer voi lua o ursă mare ca să ți-o dau în dar.
sa ai din nou busola, sa te intorci la noi
sa ne scrii cald poemul 21, poemul 22.
Chiar nu mai este nimic de adăugat la un comentariu atât de frumos şi special! Poate poemul 21.
Îţi mulţumesc pentru comentariul tău, Maria.