“Biologie predată prin experimente” de Karla Manea

O incursiune in sistemul educațional din SUA – Biologia era de departe cea mai iubită oră din program pentru toți elevii liceului meu american. Eram toți întâmpinați la intrare de către doamna profesoară care ne făcea cu mâna și ne arunca în brațe teancuri de foi. Fiecare pagină ascundea un alt proiect, un alt experiment de laborator, o altă noțiune de cultură generală acumulată. În cele din urmă am realizat că, deși biologia din America nu mi-a oferit cea mai mare cantitate de informații (căci am afirmat, tare și răspicat, că matematica a jucat pentru mine acel rol), este materia care mi-a influențat în cea mai mare măsură fizionomia sufletească. M-a făcut să realizez ce înseamnă să fii om de știință și, mai mult decât atât, m-a pregătit pentru această carieră.

Până acum nu v-am povestit cum arată o sală de clasă în America. Acum este momentul, luând în considerare impactul pe care încăperea respectivă îl avea asupra mea. Atunci când intram în laboratorul de biologie aveam senzația că sunt un copil care pătrunde într-un palat uriaș, căutând, cameră cu cameră, tainele vieții. M-a fermecat din prima clipă și acolo, într-un liceu străin, în prima mea zi de școală, m-am simțit acasă. Cinci mese mari, rotunde, de o parte și de alta a sălii. Mijlocul încăperii era plin cu tot felul de aparatură și cutii cu pahare Berzelius. Pe fiecare masă câte un microscop mare (trei în timpul experimentelor). Pereți înțesați de postere de știință. Pe undeva, prin spatele clasei, un acvariu cu pești. Sertare pline ochi cu manuale gigantice, halate de laborator, mănuși și ochelari.

Biologia era una dintre puținele materii din România pe care, cu chiu, cu vai, le acceptam. Și nu pentru că ar fi fost imaculată, ci pentru că pur și simplu nu mi-o imaginam altfel. Pentru mine, așa numita “știință a vieții” își desfășura activitatea în învățământ într-un mod foarte simplu: cărțile și doamna profesoară veneau cu noțiuni, majoritatea de tip trivia, noi le învățam. Bun. Mi s-a părut întotdeauna că ceea ce acumulam este cumva lipsit de cap și coadă și de o elementară înțelegere a noțiunilor predate. Vă voi da un exemplu, prin care nu încerc nicidecum să denigrez importanța olimpiadelor școlare, ci numai să îmi redau experiența. Atâta timp cât există o voce, ea merită auzită. V-am avertizat deja că voi reda un exemplu controversat și știu: v-am stârnit curiozitatea, așa că hai să începem.

Articolul integral poate fi citit aici, pe site-ul Revistei “Știință și Tehnică”.

Articole despre experiența americană:

• “Statistica la școală” de Karla Manea

• “Cum m-am îndrăgostit de matematică” de Karla Manea

• “O incursiune in sistemul educațional din SUA” de Karla Manea

• PDO 2017-2018