RSS
 

O întâmplare povestită

27 Jun

Citit de 3608ori!

Bucureşti. Sâmbătă seara, săptămâna trecută. Orele aproximative 21.00. Zonă centrală, pe lângă Universitate. O întâmplare devenită banală pentru o capitală europeană, în deceniul 2 al secolului 21. Un grup de intelectuali rrromi călcau în picioare, la propriu, un bărbat, un om. Cu pumni, cu picioare, ba unul din ei cu mai multe clase avea chiar o lopată. Da, nu glumesc şi nu greşesc. Un adevărat RRRom Chilote îl bătătorea efectiv pe acest OM. Apoi, ceilalţi vreo cinşpe diplomaţi de ferentari plus o divă pirandă treceau peste el şi îl asfaltau.

Diva ţipa ca din gură de şarpe că amărâtul călcat în picioare a vrut să îi omoare copilaşul. Ştiţi cum arăta copilaşul? Îţi era frică să te uiţi mai lung la el, era ditamai animalul. În jur românii priveau scena speriaţi şi îngheţaţi de violenţa revărsată.  Niciun fel de reacţie a mulţimii pentru ceea ce se întâmpla sub ochii ei. Şi intelectualii noştri asfaltau în continuare fără nicio jenă. După un timp, căteva zeci de secunde sau câteva minute, cine mai ştie, în astfel de momente timpul se dilată, după un timp, un tânăr mai curajos, ori poate mustrat de conştiinţă încearcă să intervină. Povestitorul nu ştia exact cum s-a petrecut acest moment. Nu cred că tânărul s-a băgat, aşa pur şi simplu, între intelectuali certându-i pentru elocinţa lor. Probabil într-un moment de revoltă o fi strigat către rrromi să îl lase pe bătătorit în pace că mai au un pic şi îl omoară.

Bănuiţi ce s-a întâmplat, nu-i aşa? Doar nu vroiaţi să se potolească şi să îşi ceară scuze! Bineînţeles că gaşca de rrromi s-a întors furioasă către obraznicul care a avut tupeul să se bage în colocviul lor. Şi dacă nu ar fi o situaţie tragică, aţi putea să vă gândiţi la anii de aur ai comediei. Toată trupa s-a pus în mişcare ca o lavă ducându-se către nefericitul care a avut curajul să intervină. Locul agresiunii iniţiale rămânând gol, lumea a ieşit din amorţeală şi a început să discute. “Să sune cineva la salvare!” “Să cheme cineva poliţia!”.

Toată scena se mută către fugăreală. Tânărul disperat de ce putea să păţească, după câţiva zeci de metri de alergare, intră precipitat într-un supermarket. Blochează uşa cu un fel de zăvor, ceva de genul ăsta, şi cu mâinile se înlănţuie de mânerele uşii. Cel care mi-a povestit întâmplarea, îmi spunea că scena părea desprinsă din filmele americane cu zombi. Mulţimea de rrromi era strânsă buluc la uşa magazinului, clătinându-se de pe un picior pe altul, şi amenintând că vor sparge geamurile şi tot vor intra dacă nu li se deschide. În aceste momente angajaţii magazinului, apăsând pe butonul de alarmă, au alertat firma de pază BBGGS. Realizând că pereţii de sticlă nu sunt un obstacol pentru această turmă înfuriată, tânărul intră într-un birou şi se baricadează acolo.

WinnetouÎntre timp apar băieţii ăia frumoşi, deştepţi, licenţiaţi, cu capul mic şi cu trupul plin de pastile. Au intrat în magazin, şi conform contractului, scopul lor era să îl scoată pe şobolanul din birou, în stradă, ce treabă aveau ei cu urmările şi acţiunile străzii. L-au somat pe tânăr să iasă, şi pentru că nu au fost destul de convingători, ghiciţi care a fost următoarea lor mişcare? Au dat cu nu ştiu ce gaz în birou! Incredibil, nu-i aşa!!! Dacă tot nu li se deschidea uşa, atunci au forţat-o. Şi ce să vezi? În birou nu mai era nimeni. Printr-un geam ce dădea în spatele clădirii, tânărul a reuşit să fugă. Norocul lui, altfel ajungea prin spitale, îl făceau animalele alea varză. RRRomii noştri cum au aflat că tânărul a reuşit să fugă, au început să urle şi să înjure, pardon, să recite din versetele ferentariului, şi au plecat să îl caute. Când mă gândesc la dezamăgirea rrromilor şi la urletele lor, nu îmi vin în minte decăt scene cu Old Shaterhand care îl eliberează pe Winnetou din mâna kiowaşilor, parcă, nu mai sunt sigur, le-am citit acum vreo douăzeci de ani.

Radio Şanţ spune că asfaltatul era un american care trăia cu o tipă din acelaşi bloc cu intelectualii. Se pare că, copilaşul pirandei a vrut să îi fure geanta cu bani americanului. Ăsta a reacţionat ca un capitalist sadea, şi la pălmuit pe puradel. De aici toată tărăşenia. S-a dat imediat alarma în cartier, spionul la urmărit pe american, şi când s-a strâns toată armata, l-au prins tocmai în centrul Bucureştiului. Ar trebui să scriu bucureşti cu b mic la căt de mizerabil oraş este. Toată povestea a durat vreo 10 minute. După 20 minute a venit salvarea, iar poliţia după alte 10 minute. Nu ştiu dacă americanul ăsta mai e întreg sau nu. Pe la ştiri nu s-a dat nimic. Ori nu au fost pe fază televiziunile, ori le e frică de forţa cuvântului. Care cuvânt? Ăla născut în ferentari. Sau poate ne-au cenzurat americanii.

Epilog: După vreo două zile, povestitorul a intrat în supermarket-ul cu pricina. A stat de vorbă cu angajaţii, şi a încercat să afle dacă s-a mai întâmplat ceva în seara poveştii. Totul a fost ok, nu s-a mai întâmplat nimic, doar că de două zile nu reuşesc să scape de putoarea gazelor din biroul cu pricina, gaze date de un mic einstein de la firma de pază BBGGS.

P.S. Voi cum aţi fi reacţionat dacă eraţi de faţă la această întâmplare?

0.00 avg. rating (0% score) - 0 votes
 
10 Comments

Posted in Pamflet

 

Tags: , , , , , , , , , , , , , , ,

Leave a Reply

 

 
  1. Radu

    28/06/2013 at 12:41

    Macar as fi suntat la 112.
    La Universitate sunt mereu echipaje de politie care ajung in mai putin de un minut.
    In rest functie de situatia la fata locului, evaluata personal.

    Dar a fugit ceva tanarul respectiv, nu doar zeci de metri…
    Supermarket-uri sunt la distante apreciabile.
    O mica nedumerire. Ce blocuri sunt in Ferentari?
    Bine sunt plecat de 3 ani din Bucuresti ! 🙂

     
    • Adrian

      28/06/2013 at 13:20

      Şi data trecută când mi-ai lăsat un mesaj ai fost cârcotaş! 🙂
      Chiar nu ştiu cum sunt poziţionate supermarket-urile din centru, când ajung pe acolo numai de ele nu stau.
      Cât despre poliţie nu aş bâga mâna în foc câ vin aşa repede cum spui tu.
      Intelectualii noştri nu stăteau în ferentari, aluziile sunt legate doar de originile lor (simbolistic), nu şi de domiciliul actual!!!
      Dacă vrei neapărat, îţi voi trimite adresa exactă a magazinului.

      E foarte bine că ai fi sunat la 112. Au sunat şi alţii, dar după ce l-au făcut pe ăla varză.

       
      • Radu

        28/06/2013 at 15:08

        Eu, carcotas ? 😛
        Eu sunam de la inceput ! 🙂

         
      • Radu

        28/06/2013 at 15:10

        Poţi cârti pe blogul meu cât vrei, numai la obiect să fie ! 🙂

         
  2. Irealia

    28/06/2013 at 13:38

    Aș fi încercat să sun după ajutoare, dar, citind cap-coadă firul epic, nu știu unde le găseam… 🙁 Trist, incredibil cât putem fi de triști!

     
  3. Adela

    28/06/2013 at 13:57

    “să înjure, pardon, să recite din versetele ferentariului” :)) foarte bine scris! Sincer, daca eram de fata cred ca fugeam cat mai repede…pentru ca mi-ar fi fost pra frica. Sau sunam la politie, sau si una si alta :))

     
  4. Mihaela

    28/06/2013 at 17:07

    Eu traiesc intr-un oras mic si chiar nu am asistat niciodata la o scena de genul acesta..In orice caz, tiganii sunt periculosi si de obicei umbla in haite..Nu este intelept sa te pui cu ei..Cel mai bine suni la 112..

     
  5. Pishky

    28/06/2013 at 19:17

    Nașpa… oricum rromi ar trebui aici apreciați pentru unitate… ei sar unii pentru alții, noi după cum ai zis și tu în articol stăm și ne uităm…

     
  6. Eurotrip

    24/10/2013 at 16:17

    As fi sunat la 112, in cazuri de genul acesta nu are rost sa te bagi.

     
    • Adrian

      24/10/2013 at 21:25

      Foarte bine! Mulţumesc pentru comentariu!

       
 
Follow

Vei primi în Inbox orice nou articol postat pe acest blog.

Alătură-te celorlalţi abonaţi:

%d bloggers like this: