Citit de 13975ori!
Poate că un început de săptămâna cu o floare în gând şi cu o poezie în suflet ne face să fim mai buni, mai calzi, mai înţelepţi!!!
“Lacustră” de George Bacovia
De-atîtea nopţi aud plouînd,
Aud materia plîngînd…
Sunt singur, şi mă duce-un gînd
Spre locuinţele lacustre.
Şi parcă dorm pe scînduri ude,
În spate mă izbeşte-un val
Tresar prin somn, şi mi se pare
Că n-am tras podul de la mal.
Un gol istoric se întinde,
Pe-aceleaşi vremuri mă găsesc…
Şi simt cum de atîta ploaie
Piloţii grei se prăbuşesc.
De-atîtea nopţi aud plouînd,
Tot tresărind, tot aşteptînd…
Sunt singur, şi mă duce-un gînd
Spre locuinţele lacustre…
Articole asemănătoare:
-
O floare şi o poezie – Amintiri
-
O floare şi o poezie – Sfîrşit de anotimp
-
O floare şi o poezie – Romanţă cu noi doi
-
O floare şi o poezie – Proprietarul de munţi
-
O floare şi o poezie – Arca
dordefemeie
23/09/2013 at 14:11
Imi plac si florile si Bacovia asa ca m-ai nimerit… :-). Multumesc.
Adrian
23/09/2013 at 22:03
Mă bucur că îţi plac şi florile şi Bacovia. Mă bucur şi mai tare că te-am nimerit. Pe dreapta sau pe stânga? Îţi mulţumesc, Dor!
Radu Thor
23/09/2013 at 15:02
Crizanteme sunt?
Bacovia e trist, dovadă e poezia “Plumb”
maya
23/09/2013 at 16:43
Nu , dragă Radu , nu sunt crizanteme,
chiar de seamănă puțin ,
sunt flori cu…adresă pentru splin
La floarea asta frumoasă
la noi i se spune… cârciumăreasă !
Adrian
23/09/2013 at 22:10
Şi ce dacă e trist, Radu! E şi atât de frumos!
Bianca Badea
23/09/2013 at 15:18
Il invatam de drag pe Bacovia in liceu.
Adrian
23/09/2013 at 22:13
Eu îl trâiam, îl simţeam! Îţi mulţumesc pentru comentariul tău, Bianca! Te mai aştept printre rândurile mele.
maya
23/09/2013 at 16:33
Am să-l dau în judecată pe Bacovia poetul
Pentru melancolie și port ilegal de tristețe
Pentru tot violetul turnat în ochi și în vene
Și pentru distrugere de frumusețe.
Am să cer izolarea lui în locuri lacustre
Prin cimitire de plumb să-și poarte suspinul
Să nu mai mâzgâlească toamna-n graffiti
Să-și ia înapoi tot griul,lăsându-ne nouă seninul.
Il chem mai apoi pe Nichita, meșterul de necuvinte
Să ne-nvețe cum se trece prin ploi
Cum se merge prin toamnă, ‘nainte.
“Si-atunci mă apropii de pietre și tac,
iau cuvintele și le-nec în mare.
Șuier luna și o răsar și o prefac
într-o dragoste mare.”
Emotie de toamna-N. Stanescu
Să aveți o săptămână frumoasă, cu soare-n suflet, iubire și senin în privire!
Adrian
23/09/2013 at 22:22
Maria, ce îmi faci? Păi dacă îl izolezi pe Bacovia, va pleca şi o bucăţică din mine cu el, şi o să rămân un neîntreg!!! O altă bucăţică are gust de Nichita.
Radu Thor
24/09/2013 at 07:59
Bucatica aia de Nichita are gust mai vesel! 🙂
Adrian
24/09/2013 at 12:07
Data viitoare servesc ceva mai vesel! Promit!
maya
24/09/2013 at 21:50
Lasa-i lui Bacovia partea cu tristetea
sa faca ce stie cu ea
tu pune in loc din Minulescu ceva
sau din Paunescu, chiar din Pastorel
vei scrie mai vesel si ai sa fii la fel.
Adrian
25/09/2013 at 00:14
Am luat comanda pentru Minulescu!
Alexandra Ali
23/09/2013 at 17:59
Merge “unsa” poezia lui Bacovia …. dar si mai bine merge floarea … Ma inveseleste si galbenul ei … Multumesc frumos!
Adrian
23/09/2013 at 22:23
Îţi mulţumesc pentru veselia ta, Alexandra!
Mihaela Dămăceanu
23/09/2013 at 19:03
Cu siguranţă ne prind bine şi poezia, şi floarea şi frumoasa ta urare de început de săptămână! Mulţumim, Adrian!
Adrian
23/09/2013 at 22:26
Eu îţi mulţumesc pentru rândurile tale, Mihaela!
Adriana
23/09/2013 at 21:07
Cârciumărese, Bacovia, Nichita de la Maya şi chiar Maya cu imaginaţia ei….combinaţie perfectă. Mulţumim!
Adrian
23/09/2013 at 22:35
O gaşcă de nebuni ce se scaldă în versuri! 🙂 Te arunci şi tu?
Vienela
24/09/2013 at 10:29
Cu Bacovia nu m-ai nimerit, mai ales ca afara esate o vreme ca in poeziile lui, insa florile m-au intors in copilarie, cand de la geamul bucatariei imi zambeau aceleasi flori galbene.
Adrian
24/09/2013 at 12:09
Dacă îmi spuneai că îţi place Bacovia mi se părea ciudat! 🙂 Mă bucur că ţi-au plăcut florile!