Poate că un început de săptămâna cu o floare în gând şi cu o poezie în suflet ne face să fim mai buni, mai calzi, mai înţelepţi!!!


Floare

 

“Arca” de Ion Barbu

 

În turburatu-mi suflet am construit o arcă
– Informă nălucire de biblic corăbier -,
Şi turme-ntregi de gînduri pe puntea ei se-mbarcă,
Noroade-ntregi, plecate puternicului cer.

 

E vremea să se-abată mînia lui! O ploaia
De stropi rigizi întinde zăbrele de oţel.
Corabia aleargă… în negura greoaie,
Corabia se-nclină, şi-aleargă fără ţel…

 

Şi cel din urmă creştet de munte se cufundă…
– Spre care ţărm, Stăpîne, spre care Ararat
Din bruma depărtării mă poartă-adînca undă?
S-a coborît pe ape linţoiu-ntunecat.

 

Aud cum se destramă un suflet undeva,
Departe, în a ploii acidă melopee…
E noapte-n larg… Iar arca te aşteaptă, Jehova,
Pe mările din suflet să fereci curcubee.

 


Articole asemănătoare:


8 Comments

  1. O săptămână minunată, Adrian 🙂
    Versurile lui I. Barbu (deşi nu se numără printre poeţii mei preferaţi, de la noi îl prefer pe Macedonski) mi se par o alegere inspirată pentru ceea ce vor să transmită rândurile de la începutul articolui.

  2. Frumoasa floare de leandru, am avut si eu varietatea asta, mirosea bestial. Frumoasa poezie. Ca intotdeauna faci alegeri foarte inspirate.

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Translate »