Poate că un început de săptămâna cu o floare în gând şi cu o poezie în suflet ne face să fim mai buni, mai calzi, mai înţelepţi!!!
“Arca” de Ion Barbu
În turburatu-mi suflet am construit o arcă
– Informă nălucire de biblic corăbier -,
Şi turme-ntregi de gînduri pe puntea ei se-mbarcă,
Noroade-ntregi, plecate puternicului cer.
E vremea să se-abată mînia lui! O ploaia
De stropi rigizi întinde zăbrele de oţel.
Corabia aleargă… în negura greoaie,
Corabia se-nclină, şi-aleargă fără ţel…
Şi cel din urmă creştet de munte se cufundă…
– Spre care ţărm, Stăpîne, spre care Ararat
Din bruma depărtării mă poartă-adînca undă?
S-a coborît pe ape linţoiu-ntunecat.
Aud cum se destramă un suflet undeva,
Departe, în a ploii acidă melopee…
E noapte-n larg… Iar arca te aşteaptă, Jehova,
Pe mările din suflet să fereci curcubee.
Articole asemănătoare:
-
O floare şi o poezie – Turism
-
O floare şi o poezie – Ca mîine
-
O floare şi o poezie – Albatrosul
-
O floare şi o poezie – Nocturnă
-
O floare şi o poezie – Shakespeare Sonet
O săptămână minunată, Adrian 🙂
Versurile lui I. Barbu (deşi nu se numără printre poeţii mei preferaţi, de la noi îl prefer pe Macedonski) mi se par o alegere inspirată pentru ceea ce vor să transmită rândurile de la începutul articolui.
Pregătesc o surpriză pentru lunea viitoare!
Frumoasa floare de leandru, am avut si eu varietatea asta, mirosea bestial. Frumoasa poezie. Ca intotdeauna faci alegeri foarte inspirate.
Mulţumesc, Dor! Leandru e din grădina Reginei Maria, de la Balcic.
Cand ai fost acolo de ce n-ai oprit si pe la mine ? 🙂
E pentru mine sau pentru Dor? 🙂 Cu prima ocazie când ajung la Constanţa trec şi pe la tine!
Leandrul nu-i otravitor ? 🙂
Era pentru Dor !