RSS
 

La Brutărie

06 Jun

Citit de 3576ori!

Noapte… Este o oră foarte târzie, a trecut de ceva timp miezul nopţii. Cam aceeaşi oră la care Mircea Geoană îl vizita pe SOV. O oră neprielnică de ieşit pe stradă, cu atât mai mult de făcut vizite. Duhurile rele împreună cu Ielele umblă brambura pe străzile oraşului, căutând muşterii tocmai buni de speriat. Care ele? Nu ele, ci Iele! Nu vorbesc de dezbrăcatele alea în negru, care s-au proţăpit pe centură, ci de fetele alea frumoase, dezbrăcate în alb, care s-au plantat la TV şi care bântuie noapte de noapte după fotbalişti. Uite chiar acum au pus ochii pe unul!

MascăObosit şi speriat, transpirat sau ud, nu se ştie sigur, cert este că afară nu ploua, muşteriul nostru alerga de ziceai că este Usain, de ajunsese să-şi dea singur călcâie în ceafă. În spatele lui şerpuia un ecou obraznic: “Miticăăăăă”, “Bă Mitică băăăă, stai băăă, nu fugi, că nu îţi facem nimic, oricum eşti prea expirat pentru noi!”. După ce a scăpat strategic de vreo două blonde, trei brunete şi o roşcată, după ce l-a păcălit şi pe ecou, muşteriul nostru s-a îndreptat gâfâind spre strada Alexandru Vitzu. Ajuns în faţa unei clădiri impunătoare, construită într-un minunat stil cooperatist, muşteriul nostru s-a apropiat de uşă şi a bătut precipitat în roata de caşcaval. Nici nu a apucat bine să se fărâmiţeze caşcavalul că o uşiţă se deschide şi în cadru apare o faţă buhăită:

– Vali, tată, deschide repede uşa.

– Ce Vali, nene, parola.

– Ai bă, Vălică, termină cu prostiile!

– Nici un Vălică, parola sau nu intri.

– “La Brutărie”.

Cu un hodorogit neterminat uşa se crapă un pic, şi muşteriul nostru mai mult sare decât intră înăuntru. Cu aceeaşi precipitare şi cu ceva damfuri plutind în urma lui, acesta dă buzna în toaletă. După căteva minute scoate un cap timid pe după uşă şi cu o voce pierdută sâsâie:

– Pss, Vali! Valiiiiiiiii! Ai şi tu nişte schimburi pe aici?

– Ce schimburi?

– Nişte schimburi… nişte chiloţi, bă!

– Nişte chiloţi? De unde bre nea Mitică să îţi dau eu acum nişte chiloţi. Stai şi mata fără, ca în tinereţe când făceam pe italienii!

– Bă, şi de unde ai scos parola asta cu “La Brutărie”? Altceva nu ai găsit? Nu am auzit de atâtea ori strigându-se astea pe stadion. Acum să le aud şi la mine, la sediu?

– Lasă bre nea Mitică, că asta este cea mai bună camuflare!

Muşteriul nostru, Mitică după cum era strigat, se aşeză gânditor la biroul său impunător. Ceilalţi încă nu veniseră. Probabil că încă erau alergaţi pe străzi de ele sau Iele, ce mama lu’ ăla erau. Stabilise urgent o adunare generala a ligii. Treburile se cam împuţiseră în ultimul timp. Chiar se gândea ca la următoarea renegociere, pentru televizarea panaramei de campionat, să ceară şi să obţină de la fraieri construirea în Potcoavă a unei fabrici de chiloţi. Îţi dai seama ce afacere o să fie!!! Să moară verii de necaz! Care veri? Ăia care s-au specializat pe bulevard, la Patria, la coadă la bilete. Trebuie doar să fie un pic mai atent. Că uite săracul Jiji ce a păţit! I s-au înecat toate oile! Păi dacă se ia după hahalera aia de Memeu. Meleu ăsta n-are stofă de ciobănesc mioritic în el, degeaba latră ca un disperat pe la toate stânele, nu îl mai bagă nimeni în seamă. Să vezi cum se uită oile la el, cu ce milostenie îl privesc! De berbeci nici nu mai vorbesc!

Şi cu Bănia e groasă! Ce l-o fi apucat şi pe Naşu’ Sănducu să îi desfiinţeze? S-a luat după şahistul ăla de Piţi. Bun Piţi ăsta, frate. N-am văzut în viaţa mea un norocos mai mare ca el. Ce mai! Eu şi cu el suntem doi mari campioni. El la zaruri, eu la puluri. Păcat că nu am făcut o echipă de dublu în tinereţe. Cred că am fi putut fi campioni la Ronald Garonne în 1977, dacă nu ar fi venit cutremurul cel mare şi nu m-ar fi legat comuniştii pentru 3 luni. Şi când te gândeşti că totul a plecat de la nimic. Piţi şi cu Mititecu erau tovarăşi la cataramă, aveau gânduri mari. Daaa, ca întotdeauna, când îşi bagă fomeia steriletul la mijloc aşa se întâmplă.

De Viţa e vorba! Nu ştiu cum naiba a aflat Piţi, cică e o chestie de mult, de prin 2006. Mititecu a citit şi el prin vreun meniu  de la Trattoria, cum că e bine să îţi diversifici afacerile. Pe orizontală sau pe verticală. Nu era prea bine exemplificat în acel meniu. Cert este că lui i-a plăcut întotdeauna poziţia orizontală, dar la parter, nu la etaj. Şi ce s-a gândit el? La căte piţipoance colcăie prin lumea asta a sportului cu baloane umflate şi sparte, ar fi o afacere tare să îşi deschidă o clinică de obstretică şi ginecologie. Cu asta împuşcă doi iepuri dintr-un foc. Odată că face bani grămadă din piţiponceală, şi apoi cu obstretica asta cică poţi să obstrecţionezi la greu justiţia din România. Dacă ai una ca asta nu se mai ia nici papa de la Cedo de tine. Pontul ăsta tare îl ştie de la un procuror chipeş şi dăştept, de la ăla cu plagiatu. Îţi dai seama că nu îl ducea pe Mititecu căpăţâna la aşa ceva.

Ceasul rău, pisica treişpe… aşa a fost să fie! A deschis Mititecu clinica şi l-a angajat la Aprovizionare pe nepotul lui Naşu, ăla cu drogurile din scandalul “Cocaină pentru VIP-uri”. Nepotul, plin de relaţii, a găsit o sursă bună rău la preţ prin China şi a importat nişte materiale pentru clinică. Printre materiale era şi un lot de sterilete. Numai că ce să vezi! Erau expirate! Mare belea pe capul lui Mititecu. De unde să ştie el că a angajat tocmai Calul Troian, de unde să ştie că lu’ Naşu şi neamului lui le curge sânge de grec prin portofele!!! Afacerea s-a pus pe piciare, s-a dezvoltat şi…uite aşa, într-o zi vine Viţa pe la Piţi, era tot pe atunci prin 2006 că aştia doi au perioada de sarcina cam ca la oameni, vine Viţa şi spune:

– Piţi, mai ştii când am fost noi la clinică, la Mititecu, să îmi montez un sterilet?

– Îîîhî.

– Bă, Piţi, ăia ori mi-au montat altceva, ori steriletul ăla era defect.

– Şi ce e cu asta? Ce-mi pasă mie de steriletul tău?

– Păi, bă Piţi, sunt gravidă!

– Ce? Cum gravidă?

– Da Piţi, sunt însărcinată, m-ai însărcinat bine de tot!

– Eu, fugi de aici, nu-mi aduc aminte să îţi fi dat ceva de făcut.

– Piţi, dragule, auzisem eu ceva, că eşti cam greu de cap! O să avem un nepoţel!!!!! Pardon, iubiţicule, o să avem un băieţel!

– Viţo, ai înnebunit! La vârsta mea? Eşti sigură  că e al meu?

– Mitocanule ce eşti! Da, la vârsta ta, da ţi-ai permis să umbli la steriletul meu!

– Numai Mititecu e de vină, las că pun eu mâna pe el, îl las eu fără echipă!

– Piţi, nu mai fi supărat. Lasă că ne descurcăm noi. Dacă scoţi ceva de la Mititecu împărţim amândoi. Ce zici? Hai să-ţi arăt ce mi-am cumpărat pentru tine.

Lenjerie SexyViţa, Viţuşca… îşi puse pe faţă o mască Alisa de la Sassy, apoi începu să se dezbrace încetişor, scoţându-şi piesă cu piesă, rotiţă cu rotiţă. Îşi mişca angrenajul într-un soi de spirală inflaţionistă, sus, tot mai sus, depăşindu-l pe Piţi, şi ducându-se în salturi onduloase către tavan. Nu ştiu unde s-ar fi oprit dacă nu ar fi existat tavanul, probabil că s-ar fi dus până la Mugurică, la BNR. Rămasă în lenjerie intima, şi lipită de tavan, privea languros în jos către dragul ei Piţi. Acesta, într-un moment de expiraţie, apăsă cu furie pe butonul casetofonului, şi din toate colţurile biroului său, am omis să vă spun că ne aflam în birou, din toate colţurile ţâşni un şlagăr al lui salam. Trebuie să vă mărturisesc că atâta sincronizare între expiraţie şi apăsarea butonului nu s-a mai pomenit în toată istoria clădirii. Cu privirea topită, şi scursă pe dragul ei Piţi, Viţa începu să coboare voluptos şi lasciv, executând nişte cercuri de-a dreptul Euleriene. Nici acum nu ştie cum a făcut, mai ales că la şcoală niciodată nu a ştiut care este diferenţa între un cerc  şi un pătrat. Când ajunse cu picioarele pe podea, Piţi putu să o admire în toată splendoarea ei, feme…, nuu femeia, pe ea o ştia bine de ceva timp, şi se cam plictisise, a putut să observe frumuseţe de lenjerie sexy, nu mai văzuse aşa ceva never, nici măcar atunci când fusese plecat pe la campionate europene. Era o lenjerie intimă “Ivory chemise de la Passion”, un adevărat detonator pentru nurii unei femei. Cu o aşa lenjerie pe ea, Viţa putea eclipsa orice divă din spaţiul carpato-danubiano-pontic. Uau! Dintr-o dată s-a simţit cel mai important bărbat de pe pământ. Mai tare şi mai tânăr decât chiar Mutulică!

– De unde ai cumpărat beleaua asta de lenjerie?

– De la magazinul Just 4 Girls, e cel mai tare magazin de lenjerie intimă din viaţa mea. Până şi John Terry când a venit la Bucureşti, cum a aflat de ei, şi-a comandat câte ceva.

– De unde ai auzit tu de Terry?

– Mi-a povestit Mu…cineva.

– Viţo, fata tatii, ai grijă ce faci cu bombele astea, că nu mai sunt aşa tânăr, şi nici aşa mulţi bani, cum crezi tu, nu am. Şi apoi nu vreau să-mi fac echipă de pitici tocmai acum, la bătrâneţe. Mişcăţi lenjeria asta mai aproape să mă conving şi eu de calităţile miraculoase!

Costum de baieÎn acest moment al gândurilor sale, Mitică se opri brusc, angoasa sa existenţială părea că s-a mai estompat. Dintr-un soi de pudoare, de ţăran veşnic, se ferea să îşi ducă gândurile mai departe, să intre ca miliţia în viaţa celor doi oameni, Piţi şi Viţa. Sau poate că vuietul mulţimii de pe stradă l-a deranjat. Un vuiet ce creştea constant şi iremediabil, apropiindu-se de sediul lui atât de drag. Se ridică de la birou şi se duse şontâc până la geam, îl crăpă un pic şi se concentră să înţeleagă ce strigă mulţimea. La br…..rie… La brumărie… La Brutărieeeeeeeeee… În sfârşit înţelesese mesajul. Ochii i se umflară instant, ca la broscoi, şi înainte de a reuşi să îl strige pe Vălică, căzu jos leşinat. Din buzunarul de la haină îi ieşea un colţişor de la un costum de baie, marca  Bella Bianco. Nu rezistase ispitei, şi îl furase prin gânduri din geanta Viţei, atunci când rememora povestea lor de iubire, a lui Piţi cel Frumos şi al Viţăi cea Onduloasă. Cum a reuşit? Ceva paranormalo-transcedental, nici eu nu am înţeles prea bine.

 

Va urma…

(orice asemănare cu personaje reale e pur întâmplătoare)

Sursa Foto http://www.just4girls.ro/

 

Articol scris pentru Blogawards şi magazinul online Just4Girls.

5.00 avg. rating (99% score) - 5 votes
 
7 Comments

Posted in Pamflet

 

Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Leave a Reply

 

 
  1. Valeria

    09/06/2013 at 14:51

    Imi place foarte mult, versuri de calitate si gandite bine. Imi place ca ai facut trecerea de la un subiect la altul fara sa se vada, bravo.

     
    • Adrian

      09/06/2013 at 17:06

      Mulţumesc mult, Valeria. Sunt versuri evadate din suflet şi rătăcite prin cotloanele minţii.

       
  2. Irealia

    11/06/2013 at 12:11

    Icroyable, cum ar spune Thierry! 🙂 Nu m-aș fi gândit în veci că de la titlu vei ajunge la costume de baie! 🙂
    Uite, ăsta-i momentul în care mă voi ridica de pe scaun și-i voi dărui lui Macho al meu un pupic d`ăla! Că de nu era el, pe care să-l tot aud în diagonală cu info despre fotbal, textul tău ar fi fost mult mai altfel și mai sărac! 🙂

     
    • Adrian

      11/06/2013 at 12:26

      Te salut, Macho! Fără microbişti ca noi, lumea ar fi mult mai săracă!

       
  3. Dana Lalici

    10/09/2013 at 16:46

    Pfuai ( fac si eu ca Irealia) ce tare e povestea asta. Jos palaria pentru ea, daca nu castigi la concursul asta nu stiu zau cum se aleg castigatorii!!!!
    Are nerv, are dialog, cade in scena sub ochii cititorului e absolut nemaipomenita. Sper sa fi inteles ceva din entuziasmul meu, de obicei cand ma apuca, devin usor incoerenta.

     
    • Adrian

      10/09/2013 at 16:57

      Dana, concursul ăsta a fost acum vreo 3 luni, şi nu am câştigat! Am mai bâgat vreo două ulterior şi am renunţat! E adevărat, îl câştigasem pe primul (o tabletă) şi m-am gândit că m-a părăsit norocul!!! 🙂
      Ţi-am cam dus dorul în ultimul timp, mi s-au lungit urechile uitându-mă după tine!!! 🙂
      Apropos, sâmbătă am vorbit cu ceilalţi despre tine pe blog!
      Îţi mulţumesc pentru comentariu. Să înţeleg că partea a doua şi a treia nu îţi plac? Şi ai găsit o formulă elegantă să mă avertizezi??? 🙂

       
    • Adrian

      10/09/2013 at 16:58

      Sau te-am gonit cu poeziile mele?

       
 
Follow

Vei primi în Inbox orice nou articol postat pe acest blog.

Alătură-te celorlalţi abonaţi:

%d bloggers like this: