Am păşit timid în universul cărţilor

Ca de fiecare dată şi în ziua aceea ne întâlniserăm toţi patru. De obicei ne întâlneam la Florin acasă. Nu ştiu de ce, poate că toţi împreună ne simţeam mai bine acolo. Avea ceva special acel apartament în care locuia Florin şi cu părinţii lui, sau poate personalitatea lui ne atrăgea acolo. Era unul din cei mai inteligenţi copii din generaţia mea, eram colegi de clasă şi colegi de bancă. Ne-am făcut jocurile obişnuite şi după multă zbenguială, obosiţi, ne-am luat o pauză. Florin a luat o carte de pe masă. “Vreţi să vă citesc ceva?” Ne-am aşezat cuminţi pe canapea ascultându-l. În acel moment am intrat pentru prima dată în contact cu frumoasa lume a cavalerilor medievali, a spadasinilor, a muschetarilor, a regilor, a cardinalilor, a curtezanelor, a intrigilor de la curtea Franţei. Florin ne-a citit un capitol întreg din romanul “După douăzeci de ani” de Alexandre Dumas.

Primele mele amintiri ce ies la iveală despre lumea cărţilor sunt legate de “Cuore, inimă de copil” a lui Edmondo de Amicis şi “După douăzeci de ani”. “Cuore” este prima carte citită iar din Dumas mi s-a citit prima dată. Oricât aş căuta alte amintiri mai vechi, nu reuşesc să le găsesc. Am păşit timid în universul cărţilor dar m-am regăsit total acolo. Am descoperit “energii” ce mi-au alimentat gândurile, visele, iar lumea mea s-a schimbat definitiv.

Arc peste timp, în această lume minunată a pătruns şi Kărluţa. A pătruns cu o curiozitate şi o sete de cunoaştere ce mă uimeşte în fiecare zi. Înainte de orice, dorinţa şi plăcerea ei de a citi mă face un tătic foarte mândru. Din păcate foarte mulţi copii nu au această şansă de a putea citi, de a alege să deschidă o carte, să caute şi să descopere o lume nouă. Proiectul “Semn Spre carte” iniţiat de Sonia îşi propune tocmai acest aspect. Să ofere cărţi cât mai multor copii, să le dea posibilitatea de a citi şi de a pătrunde în tainele cuvintelor.

Veniţi alături de noi şi sprijiniţi proiectul “Semn Spre carte”!