În viaţa fiecărui om există momente speciale. Sunt clipe, minute, ore sau zile, sunt perioade de timp când magia, născută pretutindeni şi rătăcind aiurea, găseşte dintr-odată şi inexplicabil drumul către casa ta. Îi simţi prezenţa în viaţa ta. Simţi cum o mână nevăzută pluteşte deasupra ta, deasupra celor dragi ţie, şi cum tot răul din lume s-a evaporat în neant. Sunt dimineţi când raze jucăuşe îţi desenează pe pereţii camerei. Sunt amiezi când zâmbetul tău şi strălucirea din ochi opresc lumea în loc. Sunt seri când stele coboară în geamul tău şi privesc scene duioase. Iar sufletul îţi este copleşit de bogăţia simţurilor!
Cu cinci ani în urmă, mai precis în anul 2008, la începutul lunii noiembrie, am avut şi am trăit săptămâna mea magica, săptămâna magică a familiei mele. Această săptămână a fost punctată de trei evenimente, evenimente ce îşi au rădăcinile în acelaşi an 2008, dar la momente diferite de timp.
Martie 2008 este primul moment ce va genera cel mai important eveniment al săptămânii magice. Într-una din zile ne trezim cu ciocănituri în geam. Spre marea noastră surpriză, am primit un mesaj de la barză. Aceasta ne anunţa că spre sfârşitul anului ne va face o vizită, şi să nu ne facem prea multe planuri pe acel final de an pentru că vom fi ocupaţi. Eram la vărsta la care alţi părinţi aveau probleme grele de rezolvat cu copiii adolescenţi, şi noi ne pregăteam pentru a o lua de la capăt. Un sprijin moral extraordinar l-am primit de la un copil de numai opt ani, de la Kărluţa, fiica noastră. Mi-au rămas adânc săpate în memorie momentele când Kărluţa mă chema la calculator să îmi arate imagini din internet cu evoluţia fătului. “Tati, vino să îţi arăt ceva! Mami este în săptămâna 32 şi uite cum arată bebe acum!!!” A fost o sarcină dificilă, cu patru luni de stat la pat, cu medici sceptici în ceea ce priveşte ducerea sarcinii până la capăt, şi altele, de care nu vreau să îmi mai amintesc. Acest pui de om ce creştea în ritmul lui, s-a luptat pentru fiecare secundă, pentru fiecare respiraţie, pentru fiecare gram, şi în ciuda tuturor greutăţilor a rezistat, şi a mers până la capât.
August 2008 este al doilea moment generator de eveniment special. Era ziua de naştere a Kărluţei, împlinea opt ani. Karla îşi dorea foarte mult un animal de companie. Un câine sau în cel mai rău caz o pisicuţă. Deşi suntem iubitori de animale, am considerat totuşi că este foarte greu să creşti un astfel de animal în condiţii de apartament. Şi pentru a mai reduce din dezamăgirea copilului, am ales o variantă de compromis. I-am făcut cadou un porcuşor de Guineea. Karla a ales-o. Era fetiţă, era albă, micuţă, şi a primit numele de Sara.
Octombrie 2008 este al treilea moment important cu efecte în săptămâna magică. În urma unor campanii de achiziţii, făcute în calitate de achizitor pentru firma la care lucram, şi pentru care lucrez în continuare, am participat la o tombola şi am câştigat premiul cel mare. Acesta era o maşină Dacia Sandero Laureate, varianta full option. Ca urmare a muncii depuse şi a norocului extraordinar pe care l-am avut, această maşină mi-a fost dată spre folosinţă.
În sfârşit, am ajuns şi la săptămâna magică! Luni 3 noiembrie, pe când eram la muncă, primesc un telefon de la soţie. Îmi spune amuzată că, în timp ce făcea curat prin camera Kărluţei, a observat două ghemotoace mici de păr în cuşca Sarei, a porcuşorului de Guineea. Iniţial s-a speriat, când s-a uitat mai atent a observat că cele două ghemotoace erau doi pui. Sara fătase doi puişori foarte frumoşi. O cumpărasem deja gestantă şi noi habar nu am avut. Marţi 4 noiembrie se termină toate formalităţile cu actele de predare şi de înmatriculare, şi intru în posesia maşinii, cea numită din acest moment Sanderuţa, Sanderuţa mea cea albă. Vineri 7 noiembrie, ora 12 noaptea, ce credeţi că se întâmplă? În ziua în care sărbătoream 10 ani de căsnicie, se naşte Măriuca mea, o mândreţe de fată, sănătoasă, frumoasă şi plină de energie. Aşa s-a scris istoria unei săptămâni de vis, o săptămână magică!
Această etapă mi s-a părut cea mai grea de abordat de până acum. Cu 26 de ore înainte de termenul limită, nu reuşeam să îmi adun gândurile şi să încheg ceva pentru articol. Simţeam că muza m-a părăsit, şi că nu pot aşterne ceva concret. Timpul mă presa din ce în ce mai tare. Ce să fac? Ce să scriu? M-am dus la Kărluţa şi i-am cerut ajutorul, să mă ajute cu un sfat. Nu am primit ceea ce aşteptam de la ea. Mă învârteam prin casă disperat storcându-mi creierii. Fetele mele tocmai se pregăteau de culcare, şi într-un moment de tandreţe cu Măriuca, o întreb într-o doară: “Dacă am vrea să ne facem o ştampilă, ştii tu, din aceea cu care te jucai la mine la servici, ce ai vrea să imprimăm cu ea?”. Nu a stat pe gânduri, a răspuns spontan: “O ştampilă pentru mine cu o pisicuţă! Şi una pentru tine cu o inimioară, pentru că te iubesc aşa de mult!”. Acesta a fost momentul de declic. Fie ce o fi! Despre asta voi scrie. Despre familia mea, despre momente magice, despre sentimente reale, nu poveşti. Despre acea săptămână magică!!!
Astfel s-a născut articolul meu. Şi odată cu el ideea de a face o ştampilă specială, cu care să imprimăm invitaţiile ce le vom trimite prietenilor noştri. Invitaţii la o petrecere specială, o petrecere de cinci ani. Da, au trecut cinci ani de la acea săptămână magică! Cei trei sărbătoriţi sunt: Măriuca, Sara şi Sanderuţa. Şi e normal ca pe ştampilă să apară toţi cei trei sărbătoriţi. În partea superioară vom pune două fiinţe micuţe, mergând în patru labe, un bebic şi un porcuşor. La mijloc mesajul cu această aniversare deosebită, iar în partea inferioară Sanderuţa mea cea albă.
Unde am putea să facem această ştampilă? Trodat. Cine nu a auzit de Trodat! Singura necunoscută rămâne modelul de ştampilă. Intru pe magazinul online cu stampile Trodat, şi din multitudinea de stampile aleg modelul potrivit. Restul e doar seriozitatea şi profesionalismul celor de la ŞtampileOnline.ro, magazin gestionat de Rubin 2000, importator şi distribuitor autorizat al produselor Trodat.
O frântură de viaţă rememorată pentru a noua etapă a SuperBlog 2013.
Hai ca imi place! Mult de tot! La multi ani, taticule! … pentru Mariuca ta …. pentru Sara cu cei doi pui ai ei, Si pentru Snaderuta ta cea alba. Cu adevarat o saptamana magica, care chiar merita sarbatorita asa cum se cuvine: cu o petrecere speciala si invitatii si stampila speciala. Sa inteleg ca iar se lasa cu tort, nu?
Cea mai de preț ștampila este cea lăsată de suflete frumoase. Ștampile puse pe pagini de viață, pe suflete de copii, pe inimi de oameni mari.Tu știi foarte bine să faci lucrul acesta.Continuă! Povestea va urma dincolo de tine.
Eu sper că juriului îi va plăcea povestirea despre “săptămâna magică” tot atât de mult cât mi-a plăcut mie. Ideea ştampilei este foarte nostimă şi eu îţi mai spun să-ţi trăiască sărbătoriţii şi “La mulţi ani”!
Exista si in viata mea o saptamana magica, bine-nteles cea in care s-a nascut baiatul meu. E magica pentru ca nimic nu e mai important decat fiul meu, dar si pentru ca atunci isi serbeaza si mama ziua de nastere si tot atunci incep pregatirile pentru Craciun.
Sotul meu poartă Numele Mihai. Normal il sărbătorim pe 8 noiembrie, cum stie toată lumea. Atunci se dă startul unei perioade speciale: majoritatea familiei aniversează tot felul de zile până la sfarsitul lunii ianuarie. Asadar: 16 noiembrie zi de nastere Mihai, 25 noiembrie era tata născut, 16 decembrie socrul, o gramada de priieteni cu aniversari de Craciun iar in ianuarie eu, sor’mea, soacra, fiul sotului meu, 4 prietene de suflet şi vreo două aniversari de alt gen. Asa că o stampilă despre zona fericirii şi aniversărilor in grup n-ar strica. Tare mi-a plăcut modul tau de a ne aduce in lumea familiei tale, iar stampila aia…chiar as materializa-o. Să trăiţi cu toţii şi felicitări până acum, Adrian! Vin mai rar, dar asta doar pt că am ametit in subiecte comune tratate diferit.
Îţi mulţumesc, Adriana! Te aştept oricând! Nu am menţionat în articol că pe soţia mea o cheamă Mihaela! 🙂
Din noiembrie şi până în ianuarie ai eveniment după eveniment!
Cu cinci ani în urmă, mai precis în anul 2008, la începutul lunii noiembrie, am avut şi am trăit săptămâna mea magica, săptămâna magică a familiei mele. Această săptămână a fost punctată de trei evenimente, evenimente ce îşi au rădăcinile în acelaşi an 2008, dar la momente diferite de timp.
Cu cinci ani în urmă, mai precis în anul 2008, la începutul lunii noiembrie, am avut şi am trăit săptămâna mea magica, săptămâna magică a familiei mele. Această săptămână a fost punctată de trei evenimente, evenimente ce îşi au rădăcinile în acelaşi an 2008, dar la momente diferite de timp.
20 Comments
Hai ca imi place! Mult de tot! La multi ani, taticule! … pentru Mariuca ta …. pentru Sara cu cei doi pui ai ei, Si pentru Snaderuta ta cea alba. Cu adevarat o saptamana magica, care chiar merita sarbatorita asa cum se cuvine: cu o petrecere speciala si invitatii si stampila speciala. Sa inteleg ca iar se lasa cu tort, nu?
Se lasă cu tort, cu multă frişcă şi cu veselie! Mulţumesc, Alexandra!
Frișcă! Cât mai multă frișcă! 🙂
Un camion de frişcă! 🙂
Sa va traiasca Mariuca si Karluta, pe langa ele restul oricum paleste, ele fiind adevaratele voastre minuni. Si succes mai departe la Superblog 🙂
Îţi mulţumesc, Dor!
Cea mai de preț ștampila este cea lăsată de suflete frumoase. Ștampile puse pe pagini de viață, pe suflete de copii, pe inimi de oameni mari.Tu știi foarte bine să faci lucrul acesta.Continuă! Povestea va urma dincolo de tine.
Mi-e ştampila deja impregnată în suflet, şi nu se şterge niciodată. Mulţumesc, Maria!
Sunteti o familie fericita! Sa/mi pastrezi si mie o feliuta de tort! 🙂
Frumoasa ideea cu stampilele!
Sigur că îţi păstrez o feliuţă de tort. Mulţumesc, Radu!
Eu sper că juriului îi va plăcea povestirea despre “săptămâna magică” tot atât de mult cât mi-a plăcut mie. Ideea ştampilei este foarte nostimă şi eu îţi mai spun să-ţi trăiască sărbătoriţii şi “La mulţi ani”!
Îţi mulţumesc, Mihaela! Mă bucur că ţi-a plăcut povestirea cea adevărată!
Exista si in viata mea o saptamana magica, bine-nteles cea in care s-a nascut baiatul meu. E magica pentru ca nimic nu e mai important decat fiul meu, dar si pentru ca atunci isi serbeaza si mama ziua de nastere si tot atunci incep pregatirile pentru Craciun.
Frumoasă legătura, cu sărbătorile de iarnă. Atunci când ai o stare specială şi eşti nerăbdător să te bucuri de fiecare zi!
Sotul meu poartă Numele Mihai. Normal il sărbătorim pe 8 noiembrie, cum stie toată lumea. Atunci se dă startul unei perioade speciale: majoritatea familiei aniversează tot felul de zile până la sfarsitul lunii ianuarie. Asadar: 16 noiembrie zi de nastere Mihai, 25 noiembrie era tata născut, 16 decembrie socrul, o gramada de priieteni cu aniversari de Craciun iar in ianuarie eu, sor’mea, soacra, fiul sotului meu, 4 prietene de suflet şi vreo două aniversari de alt gen. Asa că o stampilă despre zona fericirii şi aniversărilor in grup n-ar strica. Tare mi-a plăcut modul tau de a ne aduce in lumea familiei tale, iar stampila aia…chiar as materializa-o. Să trăiţi cu toţii şi felicitări până acum, Adrian! Vin mai rar, dar asta doar pt că am ametit in subiecte comune tratate diferit.
Îţi mulţumesc, Adriana! Te aştept oricând! Nu am menţionat în articol că pe soţia mea o cheamă Mihaela! 🙂
Din noiembrie şi până în ianuarie ai eveniment după eveniment!
impresionant articol! m-ai lasat cu gura cascata! fetele tale sunt incredibile si tu mai avan, caci le ingrijesti pe toate! felicitari!
Îţi mulţumesc, Cora! Am două fete minunate!
O săptămână de-asta să tot aibă ștampila ei. Ba chiar mai multe ștampile ale ei.
Felicitări pentru abordările elegante și multă baftă în continuare, că și de baftă e nevoie, pe lângă toate celelalte.
Săptămâna asta mi-a lăsat sufletul plin de ştampile. Îţi mulţumesc pentru încurajare, Irealia!