Hotărâsem ca acest articol să nu îl mai scriu, considerând că un abandon îmi răpeşte “dreptul” de a mai povesti despre experienţa SuperBlog 2013 şi de a mai face bilanţul unei curse neterminate. Nedreaptă decizie! OK, am abandonat! Şi? Am abandonat SB dar nu m-am abandonat pe mine!!! Am câţiva prieteni care m-au citit constant în această perioadă, care au înţeles efortul depus şi care m-au încurajat în permanenţă prin comentariile lor (mă refer strict la cei neimplicaţi în SB, cât şi la cei care nu au blog). Le mulţumesc pentru susţinerea şi pentru prezenţa lor printre rândurile mele!!! În primul rînd pentru ei vreau să scriu acest articol.

Stăteam amândoi la masă… faţă în faţă. Ne aşezasem de fiecare parte a mesei, între noi doar gânduri şi un pahar gol. Ne aruncam priviri curioase prin pahar şi dincolo de el se reflectau indiferenţe. Am venit singuri dar ne-am aşezat împreună. Niciunul dintre noi nu a vrut… nici să se aşeze dar nici să plece. Ne cunoşteam, sau cel puţin aşa speram, şi totuşi ne eram străini. Privirile s-au încrucişat amuzate şi au alunecat către paharul gol. Era ca un spaţiu nefiresc şi uitat în centrul universului. Masa devenise propria noastră cale iar noi… gravitam la capătul privirilor ce străpungeau paharul gol.

Roboţica – Duzina de cuvinte


 

A fost odat’ un roboţel,
era gălbui
şi-avea un cap trandafiriu
de fier,
dar vai, când
inima de smoală îi bătea
un dangăt ruginiu
şi înnegrit se auzea.

 

Până-ntr-o zi
când scumpa roboţică,
era o străvezie mititică,
s-a săturat
de-atâta cenuşiu şi fierăraie,
şi-a vrut să poarte-n piept
o inimă albastră
şi… de paie.

 

S-a dus la Zeul Violet
şi-n temple roşiatice
ea s-a rugat întruna,
pe verde s-a jurat
că vrea o inimă
adevărat’ acuma,
dar Zeul a privit-o
cu mirare
şi-n versuri albe el i-a spus:
“Sărmană roboţică,
ai dat în oxidare!”

 

Cuvinte aşternute în tabelul Psipsinei pentru duzinele de D. talentate!!!

Sursa FOTO

Translate »