Nu mai vreau să fiu
Ciornă

Tăcerea Lunii

Înaintează tăcută către mine. Se…

Read More
Ciornă

Secunda din mine

Timpul se scurge nemilos către un…

Read More
Ciornă

Saltul

Mă plimbam prin port de câteva…

Read More
Ciornă

Golful Sufletului

Nisipul fierbinte îmi încingea tălpile…

Read More
Ciornă

Cvnt ntrmnt

Stăteam aplecat peste coala de…

Read More

Au trecut trei ani de la una din cele mai frumoase vacanţe petrecute în natură, într-o zonă montană de o frumuseţe ce copleşeşte orice inimă iubitoare de drumeţii, căutătoare de poteci în drumul spre înălţimi, fremătătoare la atingerea lanţurilor ce asigură trecerile prin zone mai spectaculoase. Au trecut câţiva ani şi încă am proaspete în suflet senzaţiile trăite în acea vacanţă, în inima Apusenilor, bătând cu piciorul fiecare bucăţică de stâncă, mângâind fiecare zală de lanţ, savurând fiecare strop de apă evadat din albia Canionului, adulmecând umezeala pereţilor, ascultând îmbătat de emoţie zgomotul făcut de Galbena la ieşirea din munte şi plonjonul în Cascadă, într-un Evantai ce îţi răcoreşte trupul înfierbântat.

E ora 23.00. În sfârşit! S-a făcut linişte în casă. Fetele au plecat la culcare. Am rămas doar eu, doar eu şi cu bastardul ăsta mic. Ne putem pregăti de petrecere. Să caut pe unde am ascuns coifurile, confeti, baloanele. Mă uit în ochişorii lui mici ce îmi sclipesc veseli. Privirea lui mă întreabă despre ce îi mai citesc, despre ce îi mai scriu. Îi zâmbesc drăgăstos şi îi spun că e o seară specială, că vom petrece, că vom avea invitaţi, nu mulţi dar prieteni dragi. Şi împreună îl vom sărbători pe el, pe micuţul meu drag. Da! E ziua lui. Micuţul meu împlineşte azi un an!

Toată munca unui sportiv are ca scop pregătirea pentru competiţii oficiale. Acolo se vede cât de bine este pregătit, acolo se vede talentul lui, acolo se vede mâna antrenorului. Arena “oficială” este locul după care tânjeşte în  miile de ore pline de muncă, de chin, de suferinţă. Da, suferinţă! Pentru că, această muncă asumată este aidoma unui ocnaş condamnat de bunăvoie la galere. Până şi visele îi sunt colorate cu vuietul tribunei, cu aclamaţii şi zâmbete, cu trofee şi medalii ce sclipesc provocator. Fiecare secundă, fiecare picătură de transpiraţie, fiecare durere, toate sunt născute pentru momentul inegalabil când sportivul pătrunde în arenă, când singur cu propriile emoţii se luptă pentru a se autodepăşi, pentru a bucura inimile spactatorilor şi pentru a câştiga gloria lumii.

“Unduindu-şi” – Gând din cuvânt

Dimineaţa


Gând din cuvânt

Unduindu-şi umbrele
printre crengi înfrigurate,
dimineaţa lăcrimează
solfegii pe clape
de frunze renăscute.
Moderato…
încep crenguţele
să tremure,
una câte una,
în dirijarea adierilor
primăvăratice,
şi-n arcuşul
razelor de soare!

 

 

 

“Unduindu-şi” – Un cuvânt născut dintr-un gând, sau un gând captiv într-un cuvânt, totul într-un joc ireal!

Ceapa

 

Ceapa


 

De la capătul tramvaiului mergeam trei kilometri pe jos până în satul bunicilor mei, bunicii din partea mamei. Intram în comuna Căţelu pe drumul principal şi după câteva sute de metri o coteam la stânga, pe una din uliţele pietruite. Treceam pe lângă cimitirul satului şi la mică distanţă o luam printre câmpuri, pe drumul de ţară ce lega comuna de satul Manolache. Îmi aduc aminte de praful pe care îl luam în picioare pe acel drumeag, părea că înotăm, şi de arşiţa ce ne sâcâia până ajungeam în sat.

Translate »