Poezia “Ema” (acrostih)…
Ema
E ma, fărîme de concert neterminat,
M ereu în aşteptarea unui dirijor,
A i hotărât ca eu să-ţi geometrizez destinul,
M i-oferi în piesa ta un rol major.
O riunde m-aş ascunde printre nori,
N imic nu mă mai scapă de a ta menire,
A ş vrea o clipă trist să mai rămîn,
M ai înainte de a cerceta acest cuvânt: iubire.
O, chiar de-ar fi să fii
U n strop doar de-amăgire,
R ămâi, rămâi cu mine “o oră de iubire”!
5 Comments
Cât de frumos! Ș
Și pentru că nu este semnată de nimeni altcineva, presupun bine că este creația ta, nu?
Cu umilinţă recunosc, da! A fost odată o Ema…
Între M și A încă niște litere (ili), și aveam Emilia ….m-oi chinui și eu cu un acrostih, dar pe mine talentul ”mă chinuie” :))) nu prea merge
Merge garantat, dar trebuie să ardă ceva inside!!!