Poezia “Linia”
Linia
M-am trezit
într-o dimineaţă
înfăşurat
din cap până
în picioare
cu un fir subţire,
atât de subţire
că… doar l-am simţit
când mi-a trasat
o linie împărţindu-mi
sufletul în două
şi separându-mă,
o linie atât de
subţire între două
bucăţi antagonice,
între gol şi plin,
între negru şi alb,
între furie şi linişte,
între bine şi rău.
Acum… păşesc
într-un echilibru
fragil, înger alungat
din nori, cu
aripile smulse
brutal şi arse,
cu inocenţa
împrăştiată
pe câmpuri
cu flori…
păşesc
într-un echilibru
fragil pe
linia subţire
ce mi-a secţionat
sufletul în două.
Nu! Nu ştiu
unde voi cădea
mâine,
pe ce parte
a sufletului meu!
Mi-ai spus cândva
că ţi-e frică de tine.
Acum… e rândul meu,
mi-e frică,
mi-e frică de mine!
Articole asemănătoare:
-
Caietul cu poezii 53 – Tablou cu maci
-
Caietul cu poezii 52 – Germinare
-
Caietul cu poezii 51 – Simţi?
-
Caietul cu poezii 50 – Dincolo de cuvinte
-
Caietul cu poezii 49 – Se scutură cerul