Poezia “Se scutură cerul”
Se scutură cerul
Am colindat
pământul întreg
să culeg
un trandafir
pentru tine…
dar nu l-am găsit.
Toţi au fost smulşi
şi aruncaţi
în cer, unde
valsează
prin grădini
căptuşite
cu nori!
M-am întins
pe pământ,
cu faţa în jos,
cu braţele aşezate
a aripi deschise
şi frânte,
cu sufletul
cufundat în
câmpul desţelenit,
şi cu cerul
scuturându-se,
scuturându-se
petală cu petală!
Se scutură…
Se scutură cerul!
Articole asemănătoare:
-
Caietul cu poezii 48 – Pământ de flori
-
Caietul cu poezii 47 – Chemare
-
Caietul cu poezii 46 – Glaciară
-
Caietul cu poezii 45 – Sufletul
-
Caietul cu poezii 44 – Copacul
8 Comments
Delicat poemul tau, ca un trandafir…
Îţi mulţumesc, Dor. Ca un suflet care îşi caută petalele…
Se scutura pamantul de tristete
Ne picura in suflet frumusete…
Tristeţe… da… tristeţe…
Mulţumesc, Dana.
Foarte frumos şi emoţionant!
Mulţumesc, Radu.
Aceste versuri s-au scuturat frumos peste noi, cu simţire.
Mulţumesc frumos, Loredana. Mă bucură comentariile tale.