Gândurile mele…
încărcate…
îţi scormonesc
în noapte cu
gesturi alunecate
din priviri.
Gene nelipite
sădesc dorinţe
udate
în roua
aşteptărilor.
Respiraţii înnăbuşite
încălzesc rădăcini
născute
între suflete
vibrante!
Plutesc dureros
în mijlocul
câmpului de flori,
cu Maci
atingându-mi
aripi de vise…
apoi, mă ghemuiesc
pe contur de
cuvinte
cu jumătăţi de sens
chemând tandru
înţelesuri dăruite.
Când zbor
de lumină pătrunde
în suflet,
pe pântec îţi răsar
petale de trandafir.
Printre stropi
de rouă
şoapte aleargă
să zvânte
petale de dor.
Cuvintele
se strâng şi ţes
uimire,
azi s-a născut,
e ziua lui,
e Ziua Trandafirului!
2 Comments
Foarte frumoase! Poezia şi poza!
Mulţumesc frumos, Radu!