Poezia “De ce???”…
De ce???
De ce e verde iarba când totul mi-este trist?
Şi lumea mă priveşte cu ochi de anticrist!…
De ce nu pică frunza când fruntea mea s-a înnourat?
Iar sufletul mi-e chinuit de un concert neterminat!…
De ce te caut cu privirea când sunt orbit de dor?
Iar forţa gândului mi-e încătuşată de fior!…
De ce-ţi vorbesc într-una când mută mă priveşti?
Şi toate spaimele adormite încet mi le trezeşti!…
De ce mă chinuie fiinţa ta când de granit gândeam că sînt?
Iar fructele iubirii imi erau ca morile de vânt!…
De ce e primăvara adorată când despărţire-aduce?
Iar ghiocelul cel dintâi se-nalţă ca o cruce!…
De ce-mi pun zeci de întrebări când nu vreau să-mi răspund?
Şi-alerg scârbit printre noroaie sperând să mă înfund!…
3 Comments
frumoasă poezie.. 🙂
de ce-i intrebarea
prelungita-n fel si chip
linistea-i in cautarea
ne-ntinata de nimic…
Și ne urmărește tot timpul… Mulțumesc, Adi!