După fiecare întrebare
evadată din mine,
mă furişez grăbit
printre sentimente,
sperând să nu fiu
recunoscut,
dar nu,
nici vorbă să fiu
recunoscut.
Răspunsurile
trec pe lângă mine
fără să mă privească,
ele nici nu mă văd,
nu pe mine mă caută,
ele caută doar
sufletul meu!
După fiecare răspuns
ce mă ignoră,
mă răzvrătesc furios
împotriva propriului
suflet,
sperând să îl gonesc
din universul meu.
Întrebările
continuă să fugă,
şi răspunsurile
să mă ignore,
chiar dacă sentimentele
au început
să se confunde
cu mine!
Îmi pun atâtea întrebări
Ce nu-şi găsesc răspuns!!!
Am vrut să plec singur, fără suflet, fără sentimente, să-mi părăsesc universul, dar nu am putut. S-au lipit sentimentele de mine!
Îţi mulţumesc frumos, Adriana.
La început te privești cu mirare
Întrebăndu-te ce drum să alegi
Rătăcind între întrebări fără răspuns
Cu greu poți să te aduni, să te înțelegi
De-o parte rațiunea trage de tine
te ține în loc sau te-ntoarce-n trecut
sufletul iti cere însă sa mergi înainte
ignorând întrebări și răspuns neștiut.
Carpe diem spune o înțeleaptă povață
Răspuns pentru dileme născute de viață.
14 Comments
…bine ai venit în club! Nu eşti singurul care descopera asta, dar poate esti singurul ce o spune atat de frumos!
Am vrut să plec singur, fără suflet, fără sentimente, să-mi părăsesc universul, dar nu am putut. S-au lipit sentimentele de mine!
Îţi mulţumesc frumos, Adriana.
Când ai numai întrebari
Se numeşte…, că trăiesti
Viaţa nu îti dă răspunsuri
Ci te-ndeamnă s-o doreşti
Şi când o doreşti mai tare,
De răspunsuri nu-ţi mai pasă,
Întrebări le-arunci în mare,
Şi te-ntorci frumos acasă!
Tu nu, Radule. Că tu eşti deja acasă, acolo unde marea înghite întrebările! 🙂
întrebările-mi deschid un univers
Caut răspunsuri, încerc să mă ghidez
Uneori cu succes
Dar şi universu-i mare
Cîteodată
Şi răspunsul doare
Seară bună Adrian.
Chiar dacă sunt la mare
Şi nu într-un ocean
🙂
Pe mine nu mă sperie
răspunsul care doare,
Pe mine doar mă alungă
răspunsul care moare!
Din pacate nu prea moare
Si de multe ori chiar doare
Iar raspunsul e ca-n viata
Ti-l doresti si nu te lasa
Scuze dar joaca Steaua 🙂
La început te privești cu mirare
Întrebăndu-te ce drum să alegi
Rătăcind între întrebări fără răspuns
Cu greu poți să te aduni, să te înțelegi
De-o parte rațiunea trage de tine
te ține în loc sau te-ntoarce-n trecut
sufletul iti cere însă sa mergi înainte
ignorând întrebări și răspuns neștiut.
Carpe diem spune o înțeleaptă povață
Răspuns pentru dileme născute de viață.
Lasă-ţi sufletul să zboare
Către lună sau spre soare
Şi zâmbeşte mult şi des
Sigur va fi un succes
Răscolitor, răsunător
Poate chiar îţi va fi dor
🙂
Nu vreau din “Carpe diem”
să îmi faceţi cor,
Eu doar prefer să fiu
un incurabil visător! 🙂
Tare frumos gand si admirabila exprimare!
Mulţumesc frumos, Dana!
Raspunsurile pe care le chemi tu sunt revelatii si vin cand te astepti mai putin. Plina de suflet acesta poezie!
Îţi mulţumesc pentru încurajare, Dor!