Poezia “Obsesie”
Obsesie
E seară… iubito…
Ies visător la geam şi privesc…
Cerul e plin de stele,
Şi printre ele chipu-ţi zăresc!
Oftând… cobor privirea…
Să mi-o amestec printre trecători…
Dar şi acolo dau de tine,
De ochii tăi plin de comori!
“Avant de mourir”… un tango…
Răzbătând de departe…
Îmi picură-n suflet otravă,
De linişte nu mai am parte!
Unde-aş putea să mă ascund,
Să scap de-a ta obsesie,
Căci lumea e atât de mică,
Poate în inima-ţi de gresie!
Articole asemănătoare:
-
Caietul cu poezii 21 – Voluptoasele tristeţi
-
Caietul cu poezii 20 – Neputinţă
-
Caietul cu poezii 19 – Copilul
-
Caietul cu poezii 18 – Am vrut
-
Caietul cu poezii 17 – Singurătate
18 Comments
Obsesii în vorbe şi cuvinte de dor
Rostite de tine, aşa, mai pe seară
Iar gândul nu-mi e decat la tango
Dansat de mine intr-o vară.
Pe toate le ascult, le adun şi revăd
Dar gresia-i rece şi seacă
Nu cred că ai simti, sau poate nu văd
O inimă care …să nu te placă!
Am un tango început şi nu mai ştiu paşii ca să îl termin! 🙂 Mulţumesc, Adriana.
Frumos! 🙂
Mulţumesc!
Tangoul iti toarna in privire lumina
Iti plange, iti rade, te tine de mana
Te strange patimas la suflet in vis
Obsesia-i dulce, iar imima ei paradis.
Cum spuneam şi Adrianei, am cam uitat paşii! Oare ce să fac? Mulţumesc, Dor!
“I close my eyes
to ignore the outside
to feel your breath
let you hide
in my arms
sharing the dreams of our yesterdays
the world seems to be so far away”
“I can see your eyes
sparkling in the dark
I can feel the real
beyond this sleazy bark
I can be the dream
that you didn’t hope for today
the night seems so proud to be
thïs far away
so far away”
Iubita mea de gheaţă
De ce te-ascunzi aşa
Ştii doar, o dată-n viaţă
Ţi se topeşte inima
Dar, vai, când inima-i bătea,
Un dangăt ruginit şi jalnic se-auzea!
Păi ce sunet să mai scoată
Când ea topită e toată ? 🙂 (inima)
Încă nu e topită. Ajunge cam greu la această stare! 🙂
De ce? E gheata carbonica? 🙂
Mai rău!
pasul tau,
pasu-mi imi cere
mana ta,
mijlocul strangand cu putere
privire-n privire
dansand inainte
passo doble
un tangou atat de fierbinte.
pas uitat sau pas trist
avant de mourir
am o obsesie
sa-mpusc un pianist
sau sa-mi fac praf
inima gresie.
de ce s-o faci praf?
când poţi să o înmoi,
cu paşi ce visează
şi cu dorinţa din noi!
Nu stiu cum fac, dar tot poeziile tale ma impresioneaza cel mai tare – poate pentru ca si admir persoanele care le pot compune (eu nu as putea :D).
Tango – da, o obsesie in doi! Superb, Adriane, superb cu adevarat!
Noapte buna!
Mă bucur tare mult că îţi plac poeziile mele. Îţi mulţumesc pentru cuvintele frumoase, Alexandra.