Poezia “Condamnare” 

 

Condamnare


 

Veni-va vremea când ochii umbriţi şi
fruntea adâncită dirija-vor
simfonia degerată a privirilor-napoi!…

 

Veni-va vremea când soarele degeaba este soare,
iar Luna, inutilă, căuta-va absenţa infinită
a stropilor de rouă!…

 

Veni-va vremea când paşii şovăielnici şi
umerii aplecaţi alerga-vor în zadar
umbrele momentelor de altă dată!…

 

Time

 

 

 

 

 

 

 

Foto

 

Articole asemănătoare:


4 Comments

  1. Dar condamnarea renegata trebuie sa fie
    Sufletul azi vrea sa tresalte la orice simtamant
    Trecutul nu este decat o carte
    Ce trebuie deschisa numai uneori.

    • E greu să duci mereu în spate,
      O carte plină de erori şi rătăciri,
      Când toate-s scrise şi pe frunte date,
      Priveşti cu ochii numai năluciri!

      • Nimic din ce a fost nu-i o eroare
        Din toate noi trebuie sa invatam
        Iar clipa de acum mai cere si uitare
        Secundele pe rand sa le luam.

        • Am încercat să dau uitării tot,
          Dar rana e adâncă şi mă doare,
          Încerc să oblojesc durerea şi nu pot,
          Lăsaţi-mă, să dorm lângă o floare!

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Translate »