Vă salut, dragii mei! Bine aţi venit! Nu fiţi speriaţi! Nu se întâmplă nimic rău. V-am invitat la o terapie de grup, sau în grup, nu ştiu cum se spune corect. Nu! Nimeni dintre voi nu este bolnav. Încerc să vă ofer câteva minute de relaxare. O terapie numită “Bistra Mărului“. Nu căutaţi conotaţii biblice. Mărul nu are niciun rol aici. Şi nici înţelesuri semantice nu căutaţi, vă pierdeţi vremea degeaba.
43 Comments
Buna Adrian! Multumesc de invitatie si de gazduire. Cea mai frumoasa invitatie primita vreodata, astfel ca ma simt onorata. Cat despre terapia de grupp (sau in grup), este faina de tot: oameni unul si unul si Bistra Marului iti induce o senzatie binecuvantata de pace, liniste si comuniune … Cu ce? Cu toate. Si cum ultima perioada a fost mai zbuciumata, multumesc inca o data. Un sfarsit de saptamana cat mai frumos!
Plăcerea e de partea mea, Alexandra!
Terapia asta chiar funcționează. Am un zâmbet cât toată fața și sunt bucuroasă și onorată că m-ai adus într-un astfel de grup.
Un weekend minunat îți doresc!
Sunt încântat că ţi-am provocat un astfel de zâmbet!
Susurul apoi ma inconjoara
Si inima adanc mi-o infioara
E cantecul ce linistea-mi aduce
In sufletu-mi ce pe poteci vrea s-o apuce.
Vezi ca m-a inspirat locul de la geam?
mai lipseste un “ce” in ultimul vers… din viteza
Mi s-a părut că te-am văzut pe poteci de munte. Da, nu mai ştiu, erai într-un grup de Iele, sau de ciute?
Doamne, cum de m-am luat cu altele? Adrian e cea mai frumoasă invitaţie. Cred că a mai spus cineva asta dar chiar aşa e! Eşti un om cum rar găseşti pe aici: altruist, preocupat de multe aspecte, atent, vizibil, generos. Iertare că n-am răspuns din prima. M-a omorât căldura şi preocuparea de sine. Of, cum a plecat spiriduşul egoismului…cum te-am văzut. Mă ierţi? Mulţumesc. Şi încă ceva: lângă Liliana stau cu grijă să nu îi tulbur amintirile, dar pe Vienela s-o muţi lângă mine. Nu pot fără ea.
Mă bucur tare mult că ai reuşit să ajungi! Şi îţi mulţumesc pentru cuvintele frumoase! Dacă apare şi Vienela, vă aşez împreună!
Cam tarziu, dar am aparut! Ti-am vazut ieri articolul, intai pe mail (abonament), apoi distribuit de Sonia, insa eram prea nervoasa pentru a ma putea concentra.
Iti multumesc mult pentru invitatia originala, iti multumesc ca m-ai asezat intre doua fete foarte dragi mie, dar pot, pot sta macar pe acelasi scaun cu Adriana?
Nu stiu unde este Bistra Marului, dar promit ca intr-o zi sa ajung acolo. Imi aminteste putin de apa pe care am gasit-o anul trecut la Cheia. Ai vazut pozele mele?
Daca stiam ca asta ma asteapta la tine, as fi venit ieri intr-un suflet. Sunt convinsa ca este cea mai buna terapie pentru relaxare.
O zi minunata sa ai, Adrian!
Bistra Mărului izvoreşte din Munţii Ţarcu (Banat, grupa Retezat-Godeanu, extremitatea nord-vestică a Carpaţilor Meridionali), este îmblânzit într-un baraj frumos la Poiana Mărului (celebra Poiana Mărului cu aerul său puternic ionizat) şi se varsă în râul Bistra, cel care separă Meridionalii de Occidentali. O zonă superbă!!!
Mă confrunt cu o situaţie la care nu mă aşteptam, participanţi care vor să stea pe acelaşi scaun. Nu e nicio problemă, se poate aranja. Eu ies din sală câteva minute şi revin, sunt curios cum va arăta sală după!
Îţi mulţumesc pentru că ai răspuns invitaţiei mele!
Cam departe de mine… Cred ca tot la Cheia imi este speranta in viitorul apropiat…
Mulţumesc, Adrian pentru terapia “Bistra Mărului”, ca de altfel şi pentru celelalte terapii din articolele tale care au drept temă muntele. Reuşeşti cum nu se poate mai bine să-mi mai ostoieşti dorul de a lua la pas potecile bătute de atâtea ori acum destui ani (când încă mai aveam vreme de hălăduit prin munţi). Cele 5 minute ale videoclipului, auzind doar sursurul atât de drag al apelor de munte, au fost sublime, adevărată terapie, mersi încă odată.
Ah, să nu uit, mulţumesc şi pentru că mă citeşti, aş spune chiar că sunt onorat că o faci.
Sunt foarte bucuros că am găsit în tine un iubitor de munte şi de istorie! Aştept cu nerăbdare noile tale articole pe teme istorice.
Eu stau în banca mea! Și dacă Vienela tot s-a mutat, o iau pe Psipsină lângă mine.
Nu m-am mutat. O aduc pe Adriana pe scaunul meu… :)))
Iar tu o iei in brate pe psipsina.
Na, relaxare! Ce ziceai, Adrian? Deja ne foim…cum ne place! Fetelor, fetelor…
Eu mă dau bătut. Vă las să vă aşezaţi cum vreţi voi, pe câte scaune vreţi. Dar, uite că mi-a mai scăpat ceva, eu unde mă aşez? Dau drumul la terapie şi m-aş aşeza şi eu pe un scaun!
Tocmai de aceea mă dădeam “in banca mea”…:)
psi is here!
da cum bine ştii, mie îmi plac pervazele (că pe acolo intru eu)… pervezele de lângă alma!
Gata, am apărut şi eu. Mă strecor pe un scaun mai în spate, timid. Văd Bistra şi-mi place!
Ridic două degete şi cu emoţie spun-gata am deschis caietul albastru!
Bine ai venit, Radu! După terapie să ne spui ceva din caieţelul tău!
Am spus/scris deja !
In pauza mea de saptamana trecuta, am pierdut ora de terapie. Sau numai startul ca uite, am savurat-o acum. Iti multumesc, Adrian poznas!!! Cred ca nu ma hazardez daca spun ca numai tu poti sa faci asemenea “sedinte”
PSD Multumesc si pt locul de la catedra. Da, mi-a trezit amintiri.
Of! Cât te-am mai aşteptat! Am crezut că ţi-ai abandonat clasa!
Cu Dana la catedră şi prezentă, cu Vienela pe scaun şi in suflet mai repetăm o dată. Aşadar…ce ziceam?
Dana a cam întârziat, cred că avem nevoie de o extra terapie! Mai e cineva de venit? Uite că Psipsina nu a venit! Nici Gabriela! Să o anunţe cineva pe Psipsina!
Hai să stingem lumina şi să dăm drumul la bandă!
Eu am trimis-o. Tocmai ce a venit la mine in vizită şi i-am dat avânt spre tine. Să vedem!
Bine ai făcut! Mai e un pic şi se termină apa Bistrei!
Mă simt ca un teuton la Grunwald aşteptând-o pe Psipsina!
gata, adriana, am sosit! dacă pune adrian linkuri, ştiam că-s absentă la apel…
şi ca să-ţi spun pe unde am umblat adrian: pe la efes şi pe muntele privighetorii, pe valea celor şapte biserici.
Bravo! Aştept să ne povesteşti despre locurile minunate pe care le-ai vizitat.
Intenţionat nu am pus link-uri.
Mie poţi şi să-mi pui linkuri că tot nu verific mai nimic. Mulţumesc, psi. Adrian…dă drumul la bandă….
Merge banda! Linişte, vă rog, ascultaţi Bistra cum susură!!!
Interesanta idee de terapie

Insa daca puneai link numelor era chiar perfect.
Elly, nu am pus link-uri intenţionat, pentru a testa pe cei care mă citesc.
Apropos, în articol spuneam că mai aştept şi alţi invitaţi. Tu erai unul din ei. Te-am trecut în blogroll de prin luna mai, şi te-am citit constant, chiar dacă tu nu ai mai trecut pe aici de vreo trei luni. De fapt, mi-ai citit doar vreo 3-4 articole, şi cam atât. Dacă mă înşel, te rog să mă avertizezi!!! Nu vreau să fie cu supărare, nu e niciun reproş. Fiecare citeşte ce îi place!
Am auzit sunetul apei si nu am rezista fara sa intru sa vad de unde vine.Voi sta si eu cuminte, aici, intrun colt, bucurandu-ma de aerul curat, ascultand cant de apa mangaind piatra, cant de frunza alintata de lumina, cant de iarba adotmind sub umbra.Imi face bine sa ma stiu langa voi, asa ca te rog, te rog, sa ma chemi si pe mine data viitoare.
Dragă Maria, pot să-ţi spun aşa? Îmi faci o mare bucurie că ai venit pe malul Bistrei. Tot mă întrebam retoric, pe unde să mă aşez şi eu. Aşa că, te rog să vii, aici, lângă mine. Pentru orice ieşire în gaşcă, că-i terapie, că e “nebunie”, ce va avea loc în viitor, tu vei fi invitată de onoare. Chiar acum mă duc să îţi aşez un scaun în blogroll.
Multumesc, Adrian!Sunt onorata, asa ca nu voi lipsi niciodata!
Mai ieri ne invitai aici. Nu țin minte multe articole, dar de pe blogul tau știu multe titluri. Ca sa vezi ce influenta buna ai avut asupra mea. Numai bine va doresc, la toti din casa!
Mulțumesc frumos, Adriana! Mă bucură cuvintele tale. Din păcate vă invit din ce în ce mai puțin. Poate cu toamna reușesc să fiu mai prezent.
Salutări și vouă!
Prima data când întru pe blogul tău Adrian o sa citesc