RSS
 

O floare şi o poezie…

06 May

Citit de 15437ori!

Poate că un început de săptămâna cu o floare în gând şi cu o poezie în suflet ne face să fim mai buni, mai calzi, mai înţelepţi!!!


Floare de cais

 

“Înstrăinaţi la etajul 100” de Adrian Păunescu

 

“Străini suntem în viaţa noastră toată,
Măcar un om de ne-ar mai ţine minte,
Măcar un vânt în geamuri să ne bată,
Să se mai schimbe între noi cuvinte.

 

Si ne-am închis cu lacăte geroase,
La telefon măcar greşeală nu e,
Cu voia noastră egoişti prin case,
Cu voia noastră ne-am bătut în cuie.

 

Murim precipitat mai mulţi deodată
Şi nu ne ştie nimenea de moarte
Plurală existenţă-nstrăinată
Ne-nghesuim, dar ne simţim departe.

 

Şi, vai, era în satele de munte
Distanţa între noi, ca de planete,
Şi ne ştiam viaţa-n amănunte,
Şi ne căutam cu apă orice sete.

 

Murim aici şi nimeni nu ne-aude
Blocaţi între o ială şi-o fereastră,
Şi ne e dor de oameni şi de rude,
Şi ne e dor de însăşi viaţa noastră.

 


 
 

Articole asemănătoare:


5.00 avg. rating (99% score) - 3 votes
 
2 Comments

Posted in Poezie

 

Tags: , , , ,

Leave a Reply

 

 
  1. Dana

    27/10/2020 at 22:15

    Am dat cautare pe google pentru a citi poezia în întregime și m-am bucurat să o descopăr pe blogul tău, Adrian.

     
    • Adrian

      01/11/2020 at 23:42

      Bine ai revenit, Danuta!
      Sper sa revin si eu, aici, cu randuri, intr-o zi…

      Multumesc.

       
 
Follow

Vei primi în Inbox orice nou articol postat pe acest blog.

Alătură-te celorlalţi abonaţi:

Translate »
%d bloggers like this: