Străzile oraşului se topesc în aburul omniprezent. Senzaţii nedefinite se desenează blasfemic în noroiul cărat de pelerini parcă absenţi în drumul lor spre nicaieri. Fărâme de gânduri, scurse sub paşii pierduţi prin noaptea căutărilor de izbăvire, se dezlipesc în urmele ce reflectă umeri încovoiaţi. Pe greabăn a rămas şiroind doar un rest de gând refuzat, ce se va pierde în căldura corpului. Cele amestecate în stradă se ridica fuioare şi nu e nimic bucolic în freamătul lor aburind. Siluetele alunecă ireal în noapte ca un cârd de dureri scăpat de sub control.
Umeri legănaţi străpung aburii şi îşi caută propriile fuioare născute din noroiul călcat de gândurile scurse. Se contopesc… şi pelerini, şi fuioare de gânduri, într-un colaj aflat în mişcare, într-o mişcare ceţoasă ce nu are final şi nu îşi mai cunoaşte repaosul. Ce marş grandios se târăşte pe străzile pustii ale oraşului! Niciun licăr de viaţă nu mai pulsează în jur. Doar trupuri părăsite şi gânduri scurse mai brăzdează prin negura oraşului. În ferestre, sentimente sucombate rânjesc cu amintirea ultimului lor gest. Nu există fereastre imaculate, toate au avut parte de propriul lor genocid de sentimente. Cuvântul clemenţă a fost extirpat demult din căldura căminelor… acum pustii şi cu ferestre obturate. Nu mai există nimic. Nimeni nu mai acordă brevet pentru nimic, nici măcar pentru fericire. Şi puţinul care exista odată a fost bălit fără niciun regret, fără nicio speranţă.
Un golem, doi golemi, mii de golemi bântuie străzile pustii, pustii de slăbiciuni omeneşti. Şiruri de trupuri pustii, uşor contorsionate, într-o încercare chinuită de a-şi regăsi gândurile scurse, cu priviri aruncate furiş către urme strivite în ferestre… şiruri se duc înainte înghiţite de întuneric.
Un colportor de suflete mână de la spate turma de umbre mişcătoare. “Sufleteeeeeeeee! Sufleteeeeeeee! Am suflete de vânzare! Sufleteeeeeeeeeee!…”. Cine să îi mai răspundă când toţi sunt încolonaţi în lava fără viaţă ce se scurge pe străzile oraşului fantomă!…
14 Comments
Wow, ce imagine apocaliptica ai creat… e drept ca cuvintele din duzina se preteaza
Apocalipsa e în noi şi umplem străzile cu ea!
Mi-a luat-o Dor înainte. Tot la asta mă gândeam şi eu.
O apocalipsă ce tânjeşte după un strop de oază!
Mulţumesc, Radu.
când cuvintele alese sunt negre şi scrierea merge în aceeaşi direcţie.
teribil. finalul este teribil. de fapt toată scrierea, dar cel mai mult mi-a plăcut imaginea sufletelor de vânzare…aproape şi văd totul ca într-un film slow motion.
Sunt un resemnat supus al cuvintelor şi mă las încolţit de sămânţa din ele.
Îţi mulţumesc, Psi.
Este una din puținele duzine chiar mi-au plăcut de data aceasta. Nu am apucat să le citesc pe toate și dacă nu era comentariul tău de azi de la psi, probabil că nu aș fi observat-o. Mi-a plăcut că ai folosit cârd și nu card și că ai reușit să păstrezi tenta de noir dată scrierii.
Îţi mulţumesc frumos pentru apreciere!
Bravo Adi,
Foarte frumos.
Ma bucur mult ca ti-ai reintrat in mana.
Lili
Îţi mulţumesc, Liliana!
Ma sperie orasul imaginat de tine… Prefer sa tin ochii inchisi, poate dispare…
Poţi să deschizi ochii! Am schimbat tabloul. Acum văd o mamă cum îşi dezmiardă copilul!
Tenta noir cu garnitură horror, mi-aș permite o completare a Miței. Uite, însă, ceva la care aș medita: au golemii suflet?…
Îţi mulţumesc pentru garnitură, CC! S-ar putea să fim surprinşi!!!