Poate că un început de săptămâna cu o floare în gând şi cu o poezie în suflet ne face să fim mai buni, mai calzi, mai înţelepţi!!!
“Romanţă cu noi doi” de Adrian Păunescu
Iluzii. Şoapte. Fire mici de iarbă.
Nimic adevărat. Numai atât.
Un ultim substantiv nedoborît.
Gramatică. Umanitate oarbă.
Copaci betegi. Furnici pe monumente.
Ceasornicari năuci. Lumină gri.
Construcţii stinse. Cea din urmă zi.
Prin lacrimi. Dansul gesturilor lente.
Căderi de verbe. Lungă apatie.
Nemişcătoare felinare-n ger.
Ce front ciudat. Stingher lîngă stingher.
Şi dublu rău de mare. Ţie. Mie.
De undeva. De unde? Leru-i ler.
Şi-apoi nimic. Şi chiar nimicnicie.
Articole asemănătoare:
Vizualizări 604
Apreciază:
Apreciază Încarc...
Translate »
4 Comments
Un poet mare Adrian Paunescu!
Adrian Păunescu este printre preferaţii mei!
Azi trec în linişte pe la toţi. Nu ştiu cum faci, dar mă alini. Mulţumesc.
Dor…de Păunescu…totdeauna. Mare dor…
Am simţit pe cineva trist călcând printre rimele lui Păunescu. Sper ca săptămâna asta să-ţi aducă bucurie!