Poate că un început de săptămâna cu o floare în gând (de data asta cu un viitor bulevard în Bucegi) şi cu o poezie în suflet ne face să fim mai buni, mai calzi, mai înţelepţi!!!
Adriana m-a provocat să postez o poezie despre munţi, care să “rimeze” cu articolul meu de ieri “Sens giratoriu Sfinx – Autostrada Bucegi“. Nu uitaţi! Munţii sunt ai noştri…
“Proprietarul de munţi” de Adrian Păunescu
La Şarul Dornei, într-o dulce zi,
l-am întîlnit pe omul de la munte,
are un semn, ca de baltag pe frunte
şi ar vorbi şi parcă ar izbi.
S-a săturat de-atîtea rele veşti
şi de nesiguranţă şi minciună,
el n-ar munci cu nimeni împreună,
Ca păzitor al soartei omeneşti.
Atîta vrea, să se sfîrşească-o dată
acest coşmar, cu legi şi fărdelegi,
din care munţii ies mai neîntregi
şi oamenii mai mult nici n-au să poată.
Muntean măreţ: de plată şi răsplată
e timpul să izbeşti, nu înţelegi?
Articole asemănătoare:
-
O floare şi o poezie – Arca
-
O floare şi o poezie – Turism
-
O floare şi o poezie – Ca mîine
-
O floare şi o poezie – Albatrosul
-
O floare şi o poezie – Nocturnă
3 Comments
…mulţumesc, Adrian! E perfectă! Iar am întârziat! Am trecut şi ieri, dar…
Ce frumos! Şi poezia şi fotografia!
Poeziile mele nu îţi plac?