Poate că un început de săptămâna cu o floare în gând şi cu o poezie în suflet ne face să fim mai buni, mai calzi, mai înţelepţi!!!
“Amintiri” de Alexandru Macedonski
În mintea omului rămîne
Tabloul fericirii stinse…
Astfel tresar şi-n al meu suflet
Reamintirile întinse;
Aci revăd o albă casă…
O horă, fete, fluturi, salbe,
Frunzişuri, vii şi flori pe cîmpuri
Şi porumbei cu aripi albe!
Aci mă văd pe alte ţărmuri
Pribeag prin ţările străine,
Pe margine de-albastre lacuri
Cu negre stînci şi vechi ruine!
Aci revăd, revăd un tînar…
La braţ el poartă o femeie…
Le bate inima-n unire
Şi află-a raiurilor cheie!
Pădurea-n umbră le-nfăşoară
Amorul lor ca un tezaur
Şi soarele prin frunze-apune
În fundul unui cer de aur!
Dar, Doamne, pentru ce pe lume
Cînd verşi atâta fericire
Ne-o iei îndată ce ne-ai dat-o
Ş-abia ne laşi o suvenire?
Cu dedicaţie pentru Centurion…
10 Comments
Ce-a facut Centurion sa primeasca dedicatia asta?
Nu ca n-ar merita din plin!!!
Până şi în Roma antică se cunoşteau metodele prin care se obţin unele privilegii…
Am luptat împreună în aceeaşi legiune!
O saptamană plină de fericire -ţi doresc! Sper că ai găsit pana fetei tale!
E agitaţie mare, din nou la şcoală, la grădi! Nu am găsit pana, dar Măriuca mi-a spus să nu fiu supărat că ea oricum mă iubeşte!
Mersi, Adrian
Mi-ai făcut o mare surpriză… ah, da strofa a 4-a a reuşit să mă poarte departe în trecut, într-o zi de toamnă, e drept ceva mai târzie… Eşti fantastic, de unde ai ştiut?!
Mereu de-un timp m-am socotit
Prin ce m-aş face fericit?
Prin rang, prin nume, prin avere,
Sau printr-o viaţă de plăcere?
Şi când văzui pe cel bogat
Ducând un trai împovărat
Că bea în mierea lui otravă,
Şi când văzui că prin plăceri
Să nasc şi grije şi dureri,
Am stat atunci la chibzuire,
Şi pentru-a vieţii fericire
Am hotărât că mi-e de-ajuns
Un suflet de al meu pătruns,
Condei, cerneală, cuget bun
Şi-n tabachera mea tutun.
Fericirea – A. Macedonski
PS: Condei şi cerneală ştiu că ai… nu ştiu dacă ţi-e de trebuinţă tutunul.
Instinctul de visător!
Asta da fericire!
Cu tutunul nu stau deloc, dar un fir de iarbă de la munte e tocmai potrivit!
Mă bucur că ţi-am provocat o bucurie!
Cântec în doi
Şi vine toamna iar’
ca dup-un psalm aminul.
Doi suntem gata să gustăm
cu miere-amestecat veninul.
Doi suntem gata s-ajutăm
brinduşile ardorii
să înflorească iar’ în noi
şi-n toamna-aceasta de apoi.
Doi suntem, când cu umbra lor
ne împresoară-n lume norii.
Ce gânduri are soarele cu noi —
nu stim, dar suntem doi.
Lucian Blaga
Maria iti doreste o saptamana cu soare la sfarsitul careia sa ai numai amintiri frumoase!
Foarte delicata poezia aleasa de tine. La fel si florile. Multumesc pentru clipa de calda reverie.
Elegantă şi atentă ca de fiecare dată. Îţi mulţumesc pentru atenţia ta, Dor!