“Tibetan” – Gând din cuvânt
Tibetan
Mi-am ascuns gândurile
inundate… de valuri
nerostite
într-o scoică rătăcită
pe fundul mării,
şi obosit,
am adormit în
legănatul umbrelor
pictate în nisip.
Mi-am trezit emoţiile
cufundate… în murmurul
ideilor strânse
sub chemarea
cântecelor
evadate din inimi.
Cu mâinile îmi
caut rădăcini
în nisip,
dar mă găsesc
bloc de piatră
într-un templu
tibetan!
Sursa Foto
“Tibetan” – Un cuvânt născut dintr-un gând, sau un gând captiv într-un cuvânt, totul într-un joc ireal!
12 Comments
O fi fost şi Tibetul fund de mare. 🙂
O fi fost… născător de idei! 🙂
De idei tare frumoase
Ce la alţii dau angoase
:
Din cauza mea? 🙂
Emoţii prinse în joc ireal
Cu rădăcini de piatră tibetană…
…idee de continuitate şi putere, de fragil cu forţă. Minunat!
Aşa încep toate lucrurile…
În templu din stancă
slujesc, tibetană vestală.
din rădăcini de cuvânt
plămădesc azimă dulce -amară.
pentru sărbătoarea întâlnirii de mâine,
mă-mpărtășec gustând
câte-o fărâmă de tine.
Sfioasă stâncă ce mă aflu astăzi
în dulce-amare întâlniri ce va să vină
aştept atingeri pure de vestală, ca sufletul
să îl fărâmiţez într-o plutire lină!
Din ascunzișul gândurilor s-au trezit emoțiile, iar rădăcinile își găsesc asceza într-un templu…tibetan, aducând gândirii noastre valuri de sensuri.
Minunată imagine!
Cu sfială îţi spun… mulţumesc!
Ce frumos!!🎸
Multumesc!