Secundele se scurgeau lent, într-o apăsare dureroasă resimţită undeva în zona bătăilor fără sfârşit, şi uneori fără răspuns. Liniştea smulsă dintr-un văzîntuneric instabil şi greu respirabil… liniştea zvâcnea ca o gură imensă şi înghiţea tot curajul pe care mi-l tremuram iarnarcotic prin celulele speriate. Fiecare pas… fiecare mişcare împingea aerul greu către trecut ca într-un soi de înot spasmodic, dar el se întorcea de fiecare dată cu şi mai multă vigoare, era corolarma ce îmi şuşotea venin despre ziua aşteptată, despre ce va să vina.
Exasperanţe se zbăteau a cădere numărând momentele vinovate pentru dorinţele proiectate în ziua de mâine. Pas cu pas se întindeau, se agăţau de promisiunea nerostită şi intuită, de ceea ce ar fi putut să fie într-un alt timp, într-o altă viaţă, de pragul ce le-ar fi purtat într-un Olimpotab al celor dăruiţi. Asigurmand, ceasul lungeşte finalul şi ascute simţurile deja picurânde. Vibraţia se dilată umplând şi sufocând o caneluridă ce şerpuieşte între ieri şi mâine, între stări huiduite şi stări râvnite. Gândul căzut prizonier pe stratul vienelar încearcă din răsputeri să evadeze şi să se sincronizeze la urmele ce se furişează spre ultimele bătăi ale clipei. De undeva, din mijlocul spaimelor trezite, un curcosaur ţipă sfâşietor cu ochii inundaţi de lumini. Pe marginea clipei… gheare hulpave marchează calea pentru un dezmâţ… de aşteptări. Un punct se iveşte la orizont şi creşte… creşte ameţitor până la contopirea cu mine.
În creierul meu un psiriduş se joacă periculos printre frânturi de dorinţe… interzise! Învârte litere ca într-un joc nevinovat şi ascunde înţelesurile. Cuvinte după cuvinte se fac şi se desfac, apar şi dispar fără a le cunoaşte. “Ajunge! Vreau să ştiu la ce cuvânt te-ai oprit!” “Eşti sigur că asta îţi doreşti? Bine! Cuvântul este iubilură“
18 Comments
Amuzanti hibrizii din cuvinte, interesant modul cum i-ai folosit!
Sunt mai mult decât hibrizi, sunt un soi de monştri aruncaţi în fraze! 🙂 Îţi mulţumesc.
iubilură 🙂 interesantă alegere!
La mulţi ani pentru primele tale cuvinte în 2014!
Ea m-a ales pe mine! 🙂 Îţi mulţumesc pentru urări, Radu!
Pingback: Duzină nebună (29) | BLOG D'AGATHA
Sugestiva imagine ai ales ca sa-ti ilustreze descatusarea din cuvinte… caci se pare ca ai izbandit asupra lor 🙂
Ce dulce îţi este şi gândul… şi cuvântul! 🙂 Cuvintele… sper să îmi stea blânde şi credincioase în suflet, în gând, unde vor ele…
Pingback: Duzina de cuvinte- Curcosaurul | Cățărătorii
Iubilura? Acolo te-ai oprit? Suna interesant si promitator.:)
De acolo începe şi se sfârşeşte totul… 🙂
Ai avut un mod de a mă purta prin cuvinte destul de surprinzător. Sfârşitul m-a lăsat mască! Felicitări! Şi eu aş fi ales la fel!
Şi pe mine m-a lăsat mască! Deşi ar fi trebuit să mă aştept la aşa ceva, doar ştiu ce psiriduşi îmi bântuie prin creier! 🙂
Ti-ai inceput anul frumos
si tot la fel sa mergi nainte
sa-ti fie dara cu folos
dezmatul de cuvinte.
Dragă, Maria, alţii poate s-au dezmăţat, s-au dezmâţat în cuvinte. Eu nu! La mine E doar un joc subtil de cuvinte! 🙂
Iubilura, esenta suprema. Poveste cu iz de halucinatie, eu asa am perceput-o, care duce intotdeauna spre iubire. 🙂
Iubilura este mama tuturor cuvintelor! 🙂
Se vede treaba că și ție ți-au zis mai mult cele douăsprezece cuvinte decât lăsau forma lor să se întrevadă 🙂
Mai mult decât atât. Îmi susură în urechi dorinţe interzise! Ceva de genul: “Ai grijă ce îţi doreşti că s-ar putea să ţi se îndeplinească!!!” 🙂