Duminică am primit de la Vienela o leapşă frumoasă, leapşa cititorului de cărţi. Şi cum sunt un cititor pasionat, m-am lăsat “atins” de această provocare. Adult fiind, m-am trezit la un moment dat înghiţit de “zgomotele” zilnice, de cele ce atrofiază spiritul şi sufletul cu fiecare secundă “trăită” în cotidian. Atunci mi-am pierdut dorinţa şi plăcerea de a citi, alunecând ameţitor într-o perioadă confuză şi gri, o perioadă destul de lungă. Am trecut prin aceasta ca un amnezic, nereţinând mai nimic, cu vibraţii speriate şi rătăcite undeva în adâncul sufletul meu… Ceva s-a petrecut prin 2009, în primăvara acelui an. Dezgheţul a venit şi la mine. Am regăsit bucuria de a citi. Am răsfoit anticariatele online şi mi-am cumpărat multe cărţi. Am reînceput să citesc şi am făcut-o cu furia celui care a pierdut atâţia ani. Am profitat de orice bucăţică de timp liber. Am citit prin metrou, prin RATB, în vizite, în creierii nopţilor, în vacanţe, în parcuri… Acum un an şi jumătate i-am făcut cadou soţiei mele un Kindle Touch. Evident că acest Kindle mi-a devenit cel mai bun “tovarăş”. Am de citit pentru o călătorie până la marginea sistemului solar şi înapoi! Aceşti ani petrecuţi printre rânduri mi-au reaprins colţişoare din mine şi nu întâmplător mi-am făcut acest blog. Şi culmea ironiei… din cauza blogului am mai puţin timp de citit… cărţi!!!
1. Prima mea amintire cu mine citind:
Nu am o primă amintire cu mine citind, dar am imaginea clasică cu mine citind. Stând în fotoliu, cu picioarele ridicate şi sprijinite de vitrina mamei, o vitrină de care ea era tare mândră. O vitrină căreia la un moment dat i-am făcut o mică pagubă. De atâta împins cu picioarele în rama ei, eram atât de prins în lectură încât nu realizam presiunea pe care o exercitam în vitrină, am provocat căderea unei etajere de sticlă şi prăbuşirea frumuseţilor de bibelouri ce o populau. Vă închipuiţi ce supărare a fost.
2. Prima carte pe care am citit-o şi recitit-o:
Prima carte pe care am citit-o, recitit-o şi rerecitit-o este “Martin Eden” de Jack London.
3. O carte pe care fiecare copil ar trebui să o citească:
Aici sunt de acord cu Radu, mă refer la “Cireşarii” de Constantin Chiriţă. Este una din cele mai frumoase cărţi ale copilăriei.
4. Locul meu preferat de citit:
Locul preferat este canapeaua din sufragerie, lângă fereastră, iar privirea când se ridică din carte să poată privi cerul…
5. Accesorii obligatorii în timpul lecturii:
În general nu am nevoie de ceva anume. Doar atunci când citesc cărţi istorice sau de călătorie am nevoie lângă mine de laptop şi de acces la net, pentru a “vizualiza” pe hartă “evenimentele” citite, sau pentru a găsi informaţii suplimentare.
6. Numărul cărţilor de pe lista mea de lecturi viitoare:
Am o listă “scurtă” de vreo 14 cărţi şi Kindle-ul plin. Posibil să mă răzgândesc şi să citesc altceva.
7. Ultima carte pe care am primit-o sau am cumpărat-o:
Ultima carte pe care mi-am cumpărat-o este “Aşteptând ceasul de apoi” de Dinu Pillat, cumpărată şi citită în iulie 2013. I-am “povestit” Laliciului Licuriciul despre carte şi a fost încântată. Ultima carte pe care am primit-o a fost de ziua mea, un cadou de suflet de la persoană minunată, o persoană care scrie extraordinar de frumos. Vă spun altă dată cine este acea persoană!
8. O carte care mi-a schimbat viaţa într-un fel:
“Martin Eden” a lui Jack London este cartea care mi-a marcat adolescenţa. Martin este personajul care mi s-a lipit de suflet…
9. O carte care-mi place, dar care pare să nu placă mai nimănui:
“Reprezentarea României la Uniunea Europeană în contextul reglementărilor interne şi europene” a lui Adrian Năstase este cartea care şi-a găsit locul sub perna mea. Fără ea nu pot să dorm, e cel mai bun somnifer pentru mine. Dacă aveţi probleme cu somnul… Glumesc, nu cred că există o carte care să nu placă… chiar şi mai nimănui!
10. O carte care nu-mi place, dar pe care toată lumea pare s-o iubească:
Nu vă pot spune ceva de o astfel de carte, în schimb vă spun despre una pe care am început-o la adolescenţă şi am terminat-o după 20 de ani. Este vorba de “Muntele vrăjit” de Thomas Mann.
11. O carte care mă intimidează:
Nu sunt singurul care nu înţelege întrebarea.
12. Trei dintre scriitorii mei preferaţi:
Destul de greu de limitat la trei autori preferaţi. Vă dau patru din scriitorii mei preferaţi: Jack London (pentru Martin Eden), Erich Maria Remarque, Henryk Sienkiewicz şi Liviu Rebreanu.
13. Şi încă o întrebare de la mine – Care sunt poeţii mei preferaţi:
Eminescu este demiurgul şi nu îl mai pun la socoteală. Am un cvintet preferat: Adrian Păunescu, Nichita Stănescu, George Bacovia, Ion Minulescu şi Marin Sorescu.
16 Comments
Multumesc de leapsa Adrian, daca reusesc sa ma descurc cu timpul raspund si eu la ea. Mai ales ca avem scriitori preferati comuni 🙂
De ce vrei să ne răpeşti din plăcerea de aţi cunoaşte preferinţele de cititor?
Scriitorii menţionaţi de tine îmi plac şi mie dar trebuia să spun doar trei.
Pentru nr 13 de la tine răspund aici:
Nichita, Marin Sorescu şi Vunk cu “Aşa…, şi?” ca să fac o glumă. În general orice poezie care are melodie în versurile sale!
Şi eu îl am printre preferinţe pe Asimov, de exemplu. I-am citit tot ciclul Roboţii-Fundaţia-Imperiul şi mi-a plăcut foarte mult. Şi James Clavell îmi place…
Dragă Adrian,
Eu sunt mai puțin încântat de stilul “leapșa”, dar pot raspunde în felul meu.
Citește-l pe Ciufulici (http://ciufulici551.wordpress.com) cu ale sale scrisori către Vienela și vei găsi răspunsuri modelate altfel. Sunt deocamdata două scrisori, dar mai sunt pe drum trei, fără ca lista să se încheie aici, pentru că această leapșa mi-a dat ideea unei serii mai lungi de articole!
Mulțumesc pentru că te-ai gândit și la mine!
L-am citit pe Ciufulici. Sună bine! Abordează în stilul preferat de tine. Poţi să-i spui cum vrei tu! 🙂
Mă reprezintă 100%! Diferă un alias!
Mulțumesc!
Ca şi la Maria îmi place ideea de poveste, de imbinare a elementelor din viata ta cu lumea cartilor. Subscriu multora din cele spuse de tine, desi am o amintire neplăcută cu perioada Martin Eden, perioada in care am citit-o. Noroc că a spulberat-o cartea in sine. Nu stiu de ce simt că de Mos Nicolae am primit o carete deosebită de la aceeasi persoană deosebită despre care doar amintesti. Dacă mă insel, nu-i nimic. Trecem peste.
Mă bucur că ţi-a plăcut Martin Eden! Căt despre poveste, se pare că facem parte din acelaşi club… 🙂 Nu te înşeli!
Aş vrea să fiu capabil să onorez “provocarea” ta. Mă tem însă că lipsa de exerciţiu (n-am participat decât o singură dată la acest “joc”, iar atunci tema era mult mai simplă: ce vreu de la blog în 2013) şi-ar pune amprenta şi ar ieşi un articol de tip “SMS”… În plus, nici nu ştiu cui să o “pasez” (unii au scris deja, alţii nu cred că participă).
Totuşi, ca să nu las invitaţia total neonorată, pot răspunde prin acest comentariu, cum spuneam, nu am multe de zis 😉
Aşadar, răspusurile la cele 13 (pfff, fatidică cifră) întrebări:
1, 2, 7: nu-mi amintesc
3, 9,10: nu ştiu
4,5: indiferent
6: n-am planificat
8, 11: niciuna
12,13: mulţi, ar fi nedrept să fac un clasament
Vezi, scurt şi la obiect, însă insuficient pentru o postare pe blog, pentru comentariu zic că e OK 😛
Frumoase amintiri nu-i asa?
Erich Maria Remarque le-am citit si rescitit mai am putin si le memorez ,altceva nu am,ce este drept de mult nu am mai citit ,nu prea mai am timp de baieti .
Tu crezi că fetele mele mă lasă să citesc?
Îţi mulţumesc pentru efortul tău! 🙂
Am incercat acum cativa ani sa recitesc Martin Eden, insa nu am reusit. Imi trezea prea multe emotii. Stiam ca fiecare noua pagina ma va rascoli intr-un fel sau altul.
Si mi-a placut mult ca ai ales sa vorbesti si despre poeti. Am vrut sa scriu in leapsa despre Baudelaire, insa parea ca nu isi are locul acolo, nimeni nu intrebase de el. 🙂
Şi pe mine m-a răscolit teribil Martin Eden. De aceea l-am şi recitit, şi mi-a râmas în suflet.
Am reţinut că îţi place Baudelaire! 🙂
Pingback: copacul cu vise | Cartea, dragostea mea