Poezia “Hibernalul dor”
Hibernalul dor
Te mai aştept cu-o ultimă ninsoare
În iarnă printre ţurţuri să îmi vii,
Să mă trezeşti din era glaciară,
Şi prin zăpadă să zburdăm ca doi copii!
Să învăţăm să conjugăm iubirea
Chiar şi-n limbajul fulgilor de nea,
Tu prinzi un fulg pe buze, eu prind un fulg pe buze,
Şi-apoi ne sărutăm, iubita mea!
În iglu să ne prindă primăvara
Înlănţuiţi în hibernalul dor,
Să se topească gheaţa-n sentimente,
Şi să plonjăm cu disperare în amor!
Să ne lăsăm purtaţi pe valurile fericirii,
Şi să-nnoptăm pe un gheţar în agonie,
Iar dimineaţa la trezire, bine,
Să ne iubim cu-aceeaşi simfonie!
Dar dimineaţa este rece şi ceţoasă,
Nici curcubee şi nici sentimente,
Tu nu eşti lângă mine, eu nu sunt lângă tine,
Ne-a mai rămas un vis comun şi nesfârşitele regrete!
În toate nopţile cu vise
Voi continua să te doresc,
Căci uneori până şi dimineţile
Se împlinesc, se împlinesc!
Articole asemănătoare:
-
Caietul cu poezii 7 – Ce este ura?
-
Caietul cu poezii 6 – Ema (acrostih)
-
Caietul cu poezii 5 – Ultimul vis
-
Caietul cu poezii 4 – Cu Eminescu totul trece
-
Caietul cu poezii 3 – De ce???