Caietul cu poezii – “Sete”
Sete
Îmi sunt buzele
crăpate
de atâtea cuvinte
nerostite,
iar glasul
mi s-a transformat
într-un deşert…
pustiit de interminabile
tăceri,
ce mi s-au aşezat
trimise,
pe pleoape,
legându-mi zborul
gândurilor.
Mi-e sete…
îmi este sete
să-ți șoptesc…
să te cuprind
în tăcerile mele!
Articole asemănătoare:
-
Caietul cu poezii 68 – Armistiţiu
-
Caietul cu poezii 67 – Plouă
-
Caietul cu poezii 66 – Menuet
-
Caietul cu poezii 65 – Autoportret în iarnă
-
Caietul cu poezii 64 – Sera
2 Comments
Și tăcerea șoptește uneori.
Dar nu potolește setea…
Tare frumos 🙂
Aşa este, tăcerea nu potoleşte nimic!